Răscoala acoperiţilor făcuţi la apelul bocancilor

de Razvan Belciuganu | 04 Iun 2008 • 00:00

În fotoliul de deputat se doarme bine şi Andrei Fuşchitu cască pofticios, arătîndu-şi dinţii de porţelan. Cînd nu se odihneşte la Camera Deputaţilor, fuge de colo-colo după cîte-o combinaţie, o privatizare de succes, un comision.

De cînd s-a produs marele deranj din decembrie ’89 stă cocoţat numai în demnităţi de unde poate să manevreze mulgătoarea de interese şi bani: secretar de stat, senator, ministru, prefect, om de afaceri în Top 300 şi, de la capăt, şef de bancă, deputat etc. Acum a încărunţit şi i-a crescut guşa, dar în zilele de zbatere supremă a comunismului a răspuns rapid la ordinele primite prin semnalele stabilite şi s-a instalat în balconul de la CC. A fost şi pe la televiziune, a fost responsabil cu împărţitul banderolelor tricolore şi a făcut primele comisioane din liberalizarea caşcarabetelor pline ochi de bere şi whisky. Doar Revoluţia trebuia udată, pentru ca totul să rămînă neatins. Aşa au fost ordinele. Are o apăsare că n-a fost printre cei mai cei, care în ianuarie ’90 au sărbătorit victoria şi au băut şampanie la Viena.

Andrei Fuşchitu fusese student bunicel. Provenea dintr-o familie săracă şi a avut ambiţia să îşi depăşească originile. A învăţat pe rupte şi limbi străine. Ca să strîngă un ban, în vacanţele de vară pleca la mare şi vindea pe plajă şpriţ.

Pe-atunci nu se găseau dozatoare, iar un "cocktail" din vin de Murfatlar, cumpărat de la ţărani, şi sifon, păstrat la gheaţă, îţi garanta o îmbogăţire rapidă. Dar l-a înşfăcat Miliţia şi aşa l-a cunoscut pe Bătrîn. A semnat dintr-o răsuflare angajamentul la Secu’, iar cariera i-a fost deschisă. A vînturat, în socialism, toate ţările lumii, la lucru. La un moment dat, Bătrînu’ l-a chemat la "ghereta de serviciu", locul conspirativ de întîlnire, şi i-a comunicat sec: "Începînd de-acum, eşti căpitan de securitate!". În ziua aceea s-a simţit atît de important şi s-a înfoiat, cît pe ce să pleznească.

Bietul de el, abia după evenimente a aflat că, aşa ca el, erau cu duzinele. Ajunseseră căpitani şi maiori acoperiţi la normă, precum sînt astăzi comisari-şefi la Interne cîtă frunză şi iarbă. Securitatea îi ameţea în anii ’80, după dezastrul făcut de Pacepa, cu cîte-un salariu în plus, vize şi misiuni externe şi le picura plăcut în urechi faptul că sînt cei mai importanţi şi valoroşi dintre români: "ofiţeri acoperiţi". Dar Bătrînu’ s-a dus, că i-a sunat ceasul, şi locul i-a fost luat mai de curînd de-un pămpălău care a hotărît să-l treacă în rezervă. Pe el, ditamai Fuşchitu. De fapt, "pămpălăul" văzuse că alde Fuşchitu, mare colonel acoperit, o luase razna, îmbătat de demnităţile în care aterizase şi de banii pe care îi primise în ’89 spre administrare, şi nu se mai mulţumea doar cu salariul făcînd pe barba lui afaceri şmechereşti de partid şi de stat. Şi, chiar mai mult, s-a propus singur general, fiindcă îi intrase pe sub piele preşedintelui.

Cu cît năduf a primit ideile cu demilitarizarea serviciilor de informaţii, în calitatea sa de membru al Comisiei de Apărare. Dilema deputatului Fuşchitu este cum îi va spune lumea, pe la colţuri, de-acum încolo? Adică, nu-i va mai rosti gradul, teoretic neştiut de nimeni, cu frică şi în şoaptă "Dom’ general"? Ce pacoste, ce blestem, să se piardă într-un batalion de "civili"! Drept urmare, de patru ani, Fuşchitu i-a mobilizat pe toţi acoperiţii din generaţia sa, trecuţi la pensie, şi-a demarat complotul: legile securităţii sînt blocate prin sertare. Din cauza lor, siguranţa naţională este, legal, o expresie care se raportează la anul 1991 la Tratatul de la Varşovia, şi nu la NATO. Cîteodată se mai iscă şi ceva discuţii sterile, care n-ajung la esenţe, aşa ca să dovedească faptul că sunt preocupaţi de democraţie. În rest, cu toate tunurile pe servicii, să le înveţe minte, că oricum nu pot riposta!

"Noua generaţie de ofiţeri de informaţii vrea ordine într-un sistem crescut alandala. Nu-i sănătos să faci acoperiţi numai ca să le dai unora un salariu în plus şi apoi să te chinuieşti să-i scoţi din cine ştie ce trăsnaie în care s-au băgat pentru propriul profit. Nu-i normal să moşteneşti atîţia acoperiţi care doar se îmbogăţesc, se promovează unii pe alţii, pun în vîrf numai oameni de paie, şantajează şi se şantajează între ei, în afaceri şi în justiţie, în politică şi în administraţie", l-a auzit Fuşchitu pe unul dintr-ăştia noi.

Din fotoliul de deputat, Fuşchitu pufneşte. Ce pot să-i facă? Să-l mai ameninţe cu publicarea dosarului? Ha, ha! Doar are pile la CNSAS, şi-apoi pe cine mai interesează!? Acum are cont în Elveţia şi putere, are faimă şi e frate cu treburile mondiale, iar Bătrînu’ s-a dus. Totuşi, este puţin în încurcătură: "Ce s-o fi întîmplat cu Serviciul Lichidări?".

Citește pe Antena3.ro