A venit iarna. Si cum bine ne-a atras atentia dl Basescu, acest Petrache Lupu al mai tuturor maglaviturilor guvernamentale postdecembriste, "iarna nu-i ca vara". Chiar nu e. Vara e anotimpul gargarelor de tot felul, de la cele electorale la cele turistice si de la cele diplomatice la cele doctrinare. Iarna e timpul scadentelor. Nu mai poti spala cu Perrier puntea navei "Romania", aflata in deriva, asa cum ai cerut bucurestenilor sa spele trotuarele cu apa potabila.
|
Mi-l amintesc pe dl Tariceanu intr-un interviu, cand s-a dovedit foarte elocvent in a-si exprima motivele pentru care prefera sa poarte sosete de matase decat sosete de bumbac, fie acesta si extrem de atent mercerizat. Restul doctrinei politico-economice reprezentate de domnia- sa a ramas de nedescifrat in spatele unui discurs anodin, dar de o urbanitate exemplara.
Tocmai incercam sa inteleg cum vor interactiona urbanitatea dlui Tariceanu cu suburbanitatea dlui Basescu, cand a si aparut un prim-raspuns sub forma ratei unice de impozitare sustinuta cu un entuziasm ciudat si de un populist frenetic, si de un liberal cu staif. Inca inainte de alegeri, taberele politice se pozitionasera cu egala inadecvare fata de acest subiect. El era si este vazut fie ca un panaceu fiscal, fie ca o scamatorie ieftina. Aplicata pripit, chiar o idee buna poate deveni primul construct al unei mitologii economico-financiare periculoase.
Discutata doar in parametrii fiscali, aceasta rata ramane un subiect rezervat teoreticienilor si demagogilor. Prioritatea nr. 1 a administratiei Basescu, rata unica de impozitare este transformata in rata de unica intrebuintare. Fiecare o parleste cum ii convine. Daca va continua sa priveasca cu un ochi la faina populista si cu celalalt la slanina liberala, dl Basescu risca sa devina sasiu. Va fi imposibil sa spui: "L-am privit in ochi pe Basescu" fara a-ti lua riscul de a fi intrebat: "In care din ei?".
P.S. Dl Basescu informeaza: "In vocabularul meu nu intra cuvantul "te rog". Un presedinte cere." Atunci sa nu se mire ca va primi si raspunsuri precum "Hai sictir!", caci exista printre milioanele de romani care nu-i sunt subordonati ierarhic destui oameni cu acelasi fel de umor practicat de fostul sef de pluta al dlui George Padure. Un sef de stat care isi exerseaza pana la lesin doar darul vorbirii, lasandu-si darul gandirii prada abstinentei totale, poate deveni un motiv de jale patriotica. Nu se astepta nimeni ca dl Basescu sa se dovedeasca o trestie ganditoare, dar ipostaza de bata cinica prezinta multe riscuri. Spectrul unui alt "tatuc" trebuie sa-i puna pe ganduri pe cei aflati de atata vreme in asteptarea democratiei. Ceilalti - inclusiv distinsi analisti politici - pot dormi linistiti. Ca si altadata, vor acuza viforos cand va fi prea tarziu.