Raul cel mai mic

"E periculoasa pomparea mai multor bani in economie. Si asta din cauza ca economia reala nu e inca pregatita sa absoarba neinflationist nici macar surplusul de bani existent in prezent pe piata. Cu atat mai complicata ar fi absorbtia unui nou flux de bani. Preturile, de regula mai iuti, ar devora grabnic acesti bani"

Banca Nationala strange de pe piata banii atinsi de molima inflatiei. Ii aduna si-i aduce in propriile depozite, in carantina. De fapt, ii scoate din circulatie ca sa nu infecteze si banii sanatosi.

O intrebare preocupa obsedant societatea romaneasca: "N-ar fi mai bine ca acesti bani sa fie lasati sa mearga in economie, sa aduca profit?". Da, ar fi mai bine. Mult mai bine. Cu o conditie: ca acesti bani sa faca bine economiei si nu rau.

Acum insa, daca Banca Nationala i-ar scoate din carantina si le-ar da drumul in economie... toti acesti bani ar fugi in preturi. Si, desigur, ar produce inflatie.

Pentru o buna parte din economie, surplusul de bani e un drog. Si inflatia a devenit un drog. Multe intreprinderi s-au invatat sa scoata profit numai din cresteri de preturi. Ori de cate ori in economia reala apar mai multi bani... ei sufla in panzele inflatiei. In acelasi timp, afacerile si investitiile in loc sa se inmulteasca se imputineaza. Ceea ce inseamna ca nu banii lipsesc, ci capacitatea de a asigura o oferta de bunuri si servicii pe care s-o recunoasca piata. Daca ar fi mai multa munca eficienta, s-ar gasi si banii necesari.

E periculoasa pomparea mai multor bani in economie. Si asta din cauza ca economia reala nu e inca pregatita sa absoarba neinflationist nici macar surplusul de bani existent in prezent pe piata. Cu atat mai complicata ar fi absorbtia unui nou flux de bani. Preturile, de regula mai iuti, ar devora grabnic acesti bani.

In tarile in care pietele libere s-au consolidat, intreprinderile ajunse in impas apeleaza urgent la programe de ajustare a costurilor. Nici o resursa nu e exclusa, de la noi materii prime pana la noi proiecte ce impun masuri drastice de rationalizare. La noi, in schimb, cand intreprinderile ajung in impas, vin la Guvern si tipa sa li se dea o halca mai mare din painea sociala. Ce resurse are Guvernul pentru a indeplini astfel de revendicari? Tot mai putine. Asa ca le ramane... inflatia. Sansa noastra insa nu poate fi decat un sistem integrat de piete libere. Numai un astfel de sistem poate fi capabil sa transmita intreprinderilor semnale de avertizare privind consumurile, personalul, folosirea resurselor, preturile. Totodata, e nevoie ca aceste piete integrate sa fie plasate intr-un climat de disciplina financiara, de sanctiuni draconice pentru incalcarea contractelor, de stimulare a initiativei.

Preturile cresc, in primul rand, pentru ca sunt mari costurile de productie. Salariile directe sporesc fara sa fie sustinute de o ridicare a productivitatii muncii. Productia interna creste incet, mult prea incet, ceea ce face sa fie restransa oferta de marfuri pe piata. Toate aceste deficite exercita o continua presiune asupra preturilor. Inflatia, chiar daca e lenta acum, continua sa fie o rana dureroasa.

Desigur, mai apare o intrebare: depozitele de la BNR, in care sunt adunati acesti bani, in carantina, nu intretin lenea bancilor? Poate ca da. Numai ca fara aceste depozite ar fi prea multi bani inflationisti, care ar intretine lenea intregii economii. Pana cand va fi gasita o alta solutie, e preferabil sa optam pentru raul cel mai mic.