Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Veniţi la putere in aceeaşi barcă, cei doi pleacă azi cu acelaşi avion. Gestul, căt se poate de normal, ni se pare o mare ştire de presă, după trei ani de anormalitate. Pentru că şi-a luat public rolul de jucător şi de actor politic principal, Traian Băsescu trebuie să-şi asume bilanţul celor 1.000 de zile de război politic. Mai are doi ani in care poate indrepta lucrurile. Nu-l critic in ziar şi la televizor pentru că mi-e antipatic. Dimpotrivă. Dar vreau soluţii pentru ţară, nu război.
Ieri s-au implinit trei ani de cănd Traian Băsescu a devenit preşedintele Romăniei. A căştigat pe sprint in turul doi, după o campanie foarte eficientă, plină de surprize, atacuri foarte dure şi lacrimi. Conştienţi că nu vor putea căştiga prezidenţialele cu Theodor Stolojan, portocaliii au pus la cale o rocadă cu Traian Băsescu. Mişcare genială, popor impresionat, vot obţinut. La instalarea sa in funcţie, noul şef al statului făcea afirmaţii generoase şi se declara garantul unei eficiente colaborări intre instituţiile statului. Entuziasmul acelor zile de schimbare a fost repede stins. Artizanul indubitabil al creării unei majorităţi parlamentare prin care Alianţa Dreptate şi Adevăr să poată guverna, preşedintele şi-a asumat şi rolul demolării acelei majorităţi.
Dornic de a obţine o majoritate doar cu parlamentarii Alianţei, şeful statului a declanşat o campanie furibundă impotriva PUR, devenit PC. Printr-un gest de inocenţă politică inexplicabilă, oamenii lui Voiculescu şi-au părăsit partenerii de stănga şi au virat dreapta. Amăgiţi de negocierile nocturne dintre George Copos şi Traian Băsescu, parlamentarii PUR au pus umărul pentru crearea unei noi majorităţi. Era insă doar o iluzie, o capcană intinsă de megastarul de la Cotroceni.
In foarte scurt timp, cel autointitulat preşedinte-jucător a stricat jocul, lovindu-şi in egală măsură atăt coechipierii, căt şi adversarii. Relaţiile s-au stricat pe rănd cu PC, UDMR şi PNL. Băsescu a rămas fidel doar partidului său, de care nu se fereşte nici azi să se declare legat ombilical.
Transformănd toată clasa politică - mai puţin democraţii - in sac de box, preşedintele a realizat că poate creşte astfel in popularitate. Detaşăndu-se ferm de imaginea ei compromisă, dar provenind tot de acolo, şeful statului romăn a ajuns la un război generalizat cu aproape toţi politicienii. Şi, ce este mai grav, cu instituţiile pe care aceştia le reprezintă, in special Guvernul şi Parlamentul.
Destrămarea Alianţei D.A. a fost doar o consecinţă firească a unei gestionări catastrofale a relaţiilor intre vechi parteneri. Şi aici nu mă refer doar la Traian Băsescu. Premierul Călin Popescu Tăriceanu are partea lui de vină. Este de neconceput ca doi bărbaţi politici să sacrifice o ţară pentru orgoliile lor nemăsurate. O spun toţi specialiştii in economie. Dacă Romănia nu era victima unor experimente politice nefericite şi nu trecea printr-un război atăt de inutil intre instituţiile sale fundamentale, in special Preşedinţie şi Guvern, exista premisa unei creşteri economice spectaculoase. Cu efecte directe asupra unor domenii aflate intr-o suferinţă nepermisă pentru statutul de ţară europeană: sănătatea, infrastructura, educaţia, mediul.
Oricătă bunăvoinţă aş avea, nu pot să evit un sentiment de amărăciune profundă. Şi această schimbare, incepută in 2004, are mai mult eşec in ea decăt succes. Realizările, unele de necontestat, sunt mici in raport cu marea dezamăgire naţională. Trăim clipe de confuzie politică şi socială generalizată, am căzut pradă unui balcanism feroce in comportamentul personal şi in modul de administrare a ţării. Totul e o răfuială, nervii sunt intinşi la maximum, ca să obţii ce ţi se cuvine treci printr-un infern birocratic.
Am crezut sincer in primul an după venirea portocaliilor că acest cuplu Băsescu-Tăriceanu, lansat atunci de bunăvoie şi menţinut acum cu sila, va schimba faţa Romăniei. M-am inşelat. La fel ca şi mine, probabil mulţi alţii. Sunt incă persoane care cred in preşedinte şi prim-ministru. Le respect opinia. Era insă un gest responsabil, de oameni de stat, ca ei doi să ofere oamenilor ce au mai bun, nu toată răutatea de care sunt ei in stare. Cu tot ce decurge din ea. Â
Veniţi la putere in aceeaşi barcă, cei doi pleacă azi cu acelaşi avion. Gestul, căt se poate de normal, ni se pare o mare ştire de presă, după trei ani de anormalitate.
Pentru că şi-a luat public rolul de jucător şi de actor politic principal, Traian Băsescu trebuie să-şi asume bilanţul celor 1.000 de zile de război politic. Mai are doi ani in care poate indrepta lucrurile. Nu-l critic in ziar şi la televizor pentru că mi-e antipatic. Dimpotrivă. Dar vreau soluţii pentru ţară, nu război. Răfuială poate face oricine docher, e gestul primar de bărbăţie. De la căpitanul de cursă lungă Traian Băsescu am alte pretenţii. Are suficientă forţă şi pricepere să fie nu doar popular, ci şi util. Â
Au trecut trei ani, mai sunt doi. Apoi vine bilanţul final.
Dornic de a obţine o majoritate doar cu parlamentarii Alianţei, şeful statului a declanşat o campanie furibundă impotriva PUR, devenit PC. Printr-un gest de inocenţă politică inexplicabilă, oamenii lui Voiculescu şi-au părăsit partenerii de stănga şi au virat dreapta. Amăgiţi de negocierile nocturne dintre George Copos şi Traian Băsescu, parlamentarii PUR au pus umărul pentru crearea unei noi majorităţi. Era insă doar o iluzie, o capcană intinsă de megastarul de la Cotroceni.
In foarte scurt timp, cel autointitulat preşedinte-jucător a stricat jocul, lovindu-şi in egală măsură atăt coechipierii, căt şi adversarii. Relaţiile s-au stricat pe rănd cu PC, UDMR şi PNL. Băsescu a rămas fidel doar partidului său, de care nu se fereşte nici azi să se declare legat ombilical.
Transformănd toată clasa politică - mai puţin democraţii - in sac de box, preşedintele a realizat că poate creşte astfel in popularitate. Detaşăndu-se ferm de imaginea ei compromisă, dar provenind tot de acolo, şeful statului romăn a ajuns la un război generalizat cu aproape toţi politicienii. Şi, ce este mai grav, cu instituţiile pe care aceştia le reprezintă, in special Guvernul şi Parlamentul.
Destrămarea Alianţei D.A. a fost doar o consecinţă firească a unei gestionări catastrofale a relaţiilor intre vechi parteneri. Şi aici nu mă refer doar la Traian Băsescu. Premierul Călin Popescu Tăriceanu are partea lui de vină. Este de neconceput ca doi bărbaţi politici să sacrifice o ţară pentru orgoliile lor nemăsurate. O spun toţi specialiştii in economie. Dacă Romănia nu era victima unor experimente politice nefericite şi nu trecea printr-un război atăt de inutil intre instituţiile sale fundamentale, in special Preşedinţie şi Guvern, exista premisa unei creşteri economice spectaculoase. Cu efecte directe asupra unor domenii aflate intr-o suferinţă nepermisă pentru statutul de ţară europeană: sănătatea, infrastructura, educaţia, mediul.
Oricătă bunăvoinţă aş avea, nu pot să evit un sentiment de amărăciune profundă. Şi această schimbare, incepută in 2004, are mai mult eşec in ea decăt succes. Realizările, unele de necontestat, sunt mici in raport cu marea dezamăgire naţională. Trăim clipe de confuzie politică şi socială generalizată, am căzut pradă unui balcanism feroce in comportamentul personal şi in modul de administrare a ţării. Totul e o răfuială, nervii sunt intinşi la maximum, ca să obţii ce ţi se cuvine treci printr-un infern birocratic.
Am crezut sincer in primul an după venirea portocaliilor că acest cuplu Băsescu-Tăriceanu, lansat atunci de bunăvoie şi menţinut acum cu sila, va schimba faţa Romăniei. M-am inşelat. La fel ca şi mine, probabil mulţi alţii. Sunt incă persoane care cred in preşedinte şi prim-ministru. Le respect opinia. Era insă un gest responsabil, de oameni de stat, ca ei doi să ofere oamenilor ce au mai bun, nu toată răutatea de care sunt ei in stare. Cu tot ce decurge din ea. Â
Veniţi la putere in aceeaşi barcă, cei doi pleacă azi cu acelaşi avion. Gestul, căt se poate de normal, ni se pare o mare ştire de presă, după trei ani de anormalitate.
Pentru că şi-a luat public rolul de jucător şi de actor politic principal, Traian Băsescu trebuie să-şi asume bilanţul celor 1.000 de zile de război politic. Mai are doi ani in care poate indrepta lucrurile. Nu-l critic in ziar şi la televizor pentru că mi-e antipatic. Dimpotrivă. Dar vreau soluţii pentru ţară, nu război. Răfuială poate face oricine docher, e gestul primar de bărbăţie. De la căpitanul de cursă lungă Traian Băsescu am alte pretenţii. Are suficientă forţă şi pricepere să fie nu doar popular, ci şi util. Â
Au trecut trei ani, mai sunt doi. Apoi vine bilanţul final.
Citește pe Antena3.ro
