x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Răzvan Bărbulescu: Viaţa de la fraţii Grimm, la verii Becali

Răzvan Bărbulescu: Viaţa de la fraţii Grimm, la verii Becali

de Razvan Barbulescu    |    13 Oct 2008   •   00:00

Invidioasă pe succesul lui Adomniţei, Elena Udrea şi-a înre­gistrat primii paşi în viaţă pe blog. Adomniţei a dovedit că o campanie e mai profitabilă dacă debutează cu confesiuni din fragedă copilărie.



Invidioasă pe succesul lui Adomniţei, Elena Udrea şi-a înre­gistrat primii paşi în viaţă pe blog. Adomniţei a dovedit că o campanie e mai profitabilă dacă debutează cu confesiuni din fragedă copilărie. Creşe, grădiniţe, parcuri publice. Vo­cea lui Adomniţei a intrat astăzi în fonoteca de aur a patrimoniului naţional a învăţământului preşcolar. Cadrele didactice şi grupele pregătitoare încep ziua de muncă ascultând imnul şi Porcul cel fermecat, în rostirea paternă a lui A. România n-are însă atâtea grădiniţe câte basme pot citi candidaţii la parlamentare.

Experimentul Adomniţei a funcţionat ca un imbold pentru politicienii interesaţi. Abordarea electoratului cu discursurile Fraţilor Grimm. Elena Udrea, care lansase croşetatul electoral, trezită de iniţiativa lui Ion Creangă de la Învăţă­mânt, s-a întors la vârsta pionieratului. Fotografiile pionie­rei Elena de la vârsta primelor sticle de pepsi şi coca-cola, au umanizat blog-ul dnei Cocoş. Dacă l-ar fi cunoscut încă de atunci pe cel care avea să-i devină la un moment dat coleg de partid, pe Bogdan Olteanu, zis şi Biluţă, cu siguranţă că ar fi avut: cola, ciocolată şi banane de mică, dar se-alegea praful de pedigriul instalat pe blog. Electoratul vizat de dna Udrea: gospodinele care stau acasă cât e ziua de mare, fac fulare (ca regizorul şi scriitorul Daneliuc în zilele de restrişte comunistă, dar mamă, ce fulare mişto) şi tişlaifăre şi se holbează la pozele cu Marylin Monroe. Pârtia fiind deschisă, alegătorii aşteaptă nerăbdători pozele din scăldătoare ale micuţilor Traian, Emil, Theo…

Pomenim de dna Udrea, dar vine tare din urmă dna Tăriceanu. La volan, lipită de automobilul guvernamental vegheat de SPP-ul soţului. Metoda e cea a şmecherilor care profită de maşina pompierilor şi a Salvării, se agaţă de ele ca să nu stea la coadă în trafic. Chestie verificată şi de Simona Sensual, care i-a şi dat curaj în acest sens: Fată, eşti nebună, să fii nevastă de prim-ministru şi să stai ca tuta la stop, fată! Să n-ai antemergători, să nu te-anunţe poliţia-n??, atunci de ce mai există trafic, fată? Şi cum modelul Sensual se ia ca râia la adolescenţi, în oraşul, în ţara cu mii de umiliţi pe oră la ghişee,  spitale, audienţe, în trafic, în zile de leafă şi pensie, madam Tări a ales calea mişto: s-a lipit de antemergătorii motociclistului. Cea mai spectaculoasă fază a meciului cu Franţa a fost una politică. Neamul lui Gigi l-a plimbat pe Mourinho ca pe moaşte, prin tot palatul şi-mprejurimi. Războinicul luminii l-a foit pe celebrul, marele, inabordabilul, impenetrabilul Mourinho, cum l-a răsfoit în aceiaşi ani de facultate pe Coelho, marcând momentul în direct spre înălţarea procentelor de partid. Legat de întâmplare, lansarea Zmărăndescu în cursa electorală i-a prilejuit bodyguardului personal o confidenţă de cacao: când trebuie să vorbesc despre politică mă bâlbâi şi dau cu stângul în dreptul. Ce parlamente au fost, dar ce-o să fie!

Soţul dnei Elena Tăriceanu, premierul, face economie po­litică: băi, copii, nu putem consuma mai mult decât produ­cem. Aş! Tocmai în toiul scandalului cu veniturile şefimii de la ANRC. Cu ploaia de sporuri, prime, indemnizaţii pentru vestimentaţie, botezuri, nunţi etc. În ţara cu cel  mai ma­re număr de taxe şi impozite, se înregistrează şi cel mai ma­re număr de sporuri. P-ăia care nu plâng, îi umflă râsul. Tocmai acum înţelege, vezi Doamne, Tăriceanu că la bugetarii daţi în mă-sa, salariul e un pretext pentru baza de sporuri. Sas­ti­sit şi scârbit (asemenea marelui actor Radu Beligan, în interviul de sâmbătă seară, de pe TVR 2) de tăricenisme şi celelalte isme, actorul Dorel Vişan mărturiseşte în senzaţionalul interviu din acest număr al Jurnalului Naţional, că în Româ­nia "şi adevărul e puţin mincinos". Că în România "nu mai există caractere, deşi sunt foarte mulţi oameni de caracter".

Cu adevărul lor mincinos, politicienii aspiră să intre-n is­to­rie ca mari caractere. D-aia are succes la mase Jiji pac-pac. Fiindcă zice simplu: când eşti bogat te doare-n pix de criză.

×
Subiecte în articol: editorial