Asigurarea facultativă auto Casco este o asigurare de bunuri. Se acoperă riscul avarierii sau distrugerii mașinii aflate în proprietatea celui care semnează polița de asigurare. În aceste condiții, este firesc ca evaluarea și cotarea riscului să țină cont de caracteristicile vehiculului asigurat. Cu cât mașina este mai mare și mai scumpă, cu atât sunt mai costisitoare reparațiile necesare în caz de avarie sau dauna totală.
Este însă profund nefiresc ca aceleași criterii să fie utilizate și în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă auto RCA. În condițiile legislației și practicii în vigoare, însă, exact asta se întâmplă. Tarifele RCA depind în bună măsură de dimensiunile și de alte caracteristici tehnice ale autovehiculelor. Presupoziția din spatele acestei abordări ar fi că o mașină mai mare și mai puternică riscă potențial să provoace daune mai mari și mai grave și că, în consecință, prezintă un grad de risc mai mare, care trebuie acoperit corespunzător printr-o primă de asigurare mai costisitoare.
Numai că, dacă acceptăm această logică, ar însemna că mașinile mari și scumpe ar avea tendința misterioasă de a lovi și avaria cu precădere mașini mari și scumpe. Or, o astfel de regulă nu există, după cum o demonstrează experiența și statisticile.
Această anomalie este cauzată de reglementările actuale cu privire la RCA. Potrivit acestora, polița RCA asigură mașina, nu șoferul. Ceea ce este profund anormal. Așa cum nu armele ucid oameni, ci oamenii, tot așa, accidentele sunt provocate de șoferi, nu de mașini. În evaluarea riscului de accident, sunt mult mai importante datele și caracteristicile conducătorilor auto decât cele ale mașinilor pe care aceștia le conduc. Un șofer incompetent, indisciplinat, lipsit de experiență și cu mania vitezei are aceleași defecte indiferent de mașina pe care o conduce și nu se poate prevedea în nici un fel dacă va lovi un Trabant sau un Lamborghini. Concluzia este una singură: RCA ar trebui să asigure șoferul, nu autovehiculul.