Voinţa poporului trebuie musai respectată! – ne învaţă preşedintele pe care, anul trecut, vreo 7,5 milioane de români l-au trimis, fără echivoc, la plimbare. S-a decis Traian Băsescu să facă singurul gest onorabil şi să demisioneze? Ei, aş! Nici vorbă de aşa ceva. Atunci poate vrea să consulte naţiunea cu privire la marile şi controversatele proiecte de exploatare a resurselor naturale? Nu, nu, în niciun caz. În chestiunea gazelor de şist şi a zăcămintelor de aur de la Roşia Montană, Guvernul trebuie să-şi asume singur responsabilitatea. Şi să decidă împotriva voinţei poporului suveran! Fiindcă explică preşedintele – un referendum pe asemenea temă ar avea un rezultat la fel de previzibil ca unul despre abolirea taxelor! Curios, acest detaliu nu l-a deranjat deloc în 2009, când a venit cu găselniţa Parlamentului unicameral format din 300 de aleşi. Nu pare să îl deranjeze nici acum, când modificarea Constituţiei devine, în sfârşit, subiect serios de dezbatere.
Nu ne mai trebuie nicio dezbatere, poporul s-a pronunţat deja – şi-a amintit brusc Traian Băsescu. Ce dacă hormonal şi în necunoştiinţă de cauză? Ce dacă revizuirea Legii fundamentale ar trebui să se termine, nu să înceapă cu un referendum? Voinţa naţiunii e sacrosanctă. Evident, numai atunci când coincide cu agenda Cotroceniului.
Preşedintele ameninţă acum cu un nou referendum. Identic cu cel din 2009. Avem de-a face, desigur, cu o cacealma. Încă una, într-un lung şir. De fapt, preşedintele negociază. Şi vrea să-şi convingă partenerii de coabitare că încă este “jucătorul” capabil să răstoarne masa când nu-i intră cartea dorită.
E o strategie pe muchie de cuţit. Traian Băsescu ştie foarte bine că popularitatea personală nu-l mai ajută acum. Nici măcar tema nu mai e atât de sigură ca în trecut, în condiţiile în care revizuirea Constituţiei intră în dezbaterea publică. Dacă USL-ul i-ar plăti sec, ar putea avea o mare problemă. Dar ce-ar mai însemna încă un eşec după fiascoul din vara trecută? Preşedintele României nu prea mai are ce legitimitate să piardă. Paradoxal, acesta este asul său din mânecă.