x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Repetarea scenariului din 2009 ar fi feroce!

0
Autor: Ilie Serbanescu 14 Noi 2011 - 21:00
Doua dintre principalele prevederi ale acordului pentru salvarea euro sunt de natura sa afecteze direct sau in­direct Romania: stergerea a 50% din datoria publica a Greciei si reca­pi­talizarea bancilor europene identificate a avea nevoie (intr-un cuantum global de circa 100 de miliarde de euro). Mecanismul ar fi urmatorul: ster­gerea unei jumatati din datoria pu­blica uriasa a Greciei va reduce in­casarile pe care contau creditorii detinatori de titluri guvernamentale gre­cesti, printre care banci grecesti si banci vest-europene. Acestea vor fi ne­voite sa se recapitalizeze pentru a face fata in conditiile injumatatirii incasarilor din expunerea pe respectivele titluri guvernamentale grecesti. Vor apela mai intai la propriii ac­tionari, apoi la resursele propriilor sub­sidiare din strainatate. De aici in­cep problemele pentru o tara ca Ro­ma­nia. Intrate in mari pierderi, aceste banci si, inainte de toate, bancile gre­cesti, vor cere subsidiarelor lor din Romania transferuri spre tara de ori­gine pentru intarirea redutelor prin­cipale. Se prea poate ca aceste sub­sidiare sa nu mai aiba resurse pentru acordari de credite pe piata roma­­neasca, sa fie scoase la vanzare catre ri­vali bancari sau catre statul tarii de ori­gine si chiar sa plece pur si simplu din Romania. Inaintea summit-u­lui european, presedintele Traian Ba­ses­cu evoca deschis aceasta eventua­litate si declara ca se va bate sa obtina o prevedere in documentele acestui summit care sa specifice necesitatea mentinerii expunerii subsidiarelor bancilor straine pe Romania.

Prevederea a fost obtinuta pentru ansamblul tarilor membre ale UE care nu sunt si membre ale zonei euro, dar aceasta este destul de alam­bi­cata si nu prezinta ferme garantii, neexistand obligatii explicite si pentru bancile in cauza, si cu atat mai pu­tin sanctiuni pentru eventuale ne­res­pectari. Astfel incat problema ra­mane in practica!

In aceste conditii, o mare porcarie paste Romania! N-ar fi insa vreuna noua! Ci aceeasi porcarie din 2009, din nou impusa Romaniei! Ca statul roman sa sustina, pe banii sai, bancile grecesti sau altele straine din Ro­ma­nia care ar avea probleme cu recapi­ta­lizarea in sine sau in perioada pos­trecapitalizarii. Porcaria a prins deja contur. O "banca-punte", impusa tot de FMI si finantata practic pana la ur­ma din resursele fondului de ga­ran­tare a depozitelor, adica din re­sur­se destinate noua, ar urma sa preia bancile care ar ajunge sa aiba proble­me in Romania. Dar, vai, nu pentru noi le-ar prelua, ci pentru a le vinde apoi fete mari tot altora!

Ar fi vorba de o repetare, intr-o alta forma, a mecanismului din acordul cu FMI. Statul roman, pe cheltuiala sa, a adus bani de la FMI la con­curenta a peste doua deficite bu­ge­tare pentru a finanta de fapt doar unul (diferenta fiind destinata fi­nan­ta­rii subsidiarelor din Romania ale bancilor straine, carora mamele lor din afara le intrerupsesera finan­ta­rea). In schimbul acestei finantari, bancile straine se obligasera sa nu-si reduca expunerea pe Romania, mai pe sleau spus, sa nu plece din Ro­mania! Asta ca sa se inteleaga mai bine santajul!

In urma acestui santaj, bancile straine din Romania s-au "scos", iar sta­tul roman inainteaza cu pasi repezi spre faliment sub povara indatorarii pe care FMI i-a inlantuit-o de gat pen­tru fericirea bancilor straine. Re­pe­tarea acestui scenariu, indiferent de for­ma lui, ar fi de un dramatism f­e­roce. Si ar arunca Romania definitiv la gunoi!

Romania ar trebuie sa fie pregatita pentru a infrunta cu totul altfel si­tua­tia. Reducerea la minimum posibil a de­ficitului bugetar – pentru a dimi­nua apelul la finantarea de la banci – este o buna optiune. Dar nu este suficien­ta! Daca BNR tot este gata sa fo­lo­seas­ca resursele destinate garantarii de­pozitelor noastre pentru a ajuta banci straine, atunci sa pregateasca schema pentru ca, prin cumparari sau nationalizari (dupa cum conside­rati mai nimerit termenul!), sa fie preluate bancile cu probleme in patrimo­niul national spre a reface un nucleu de capital bancar romanesc in siste­mul bancar din Romania, caruia, din pacate, i s-a vandut strainilor pana si sufletul.

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de