Republica Romana Absurdistan

Mi se pare prematur de a juca totul pe cartea Basescu, un fel de "nemuritorul Gambetta", si pe ingineriile genetico-politice ale dlui Stoica, devenit un fel de Miciurin al esichierului ideologic romanesc.

Dl Traian Basescu este genul de om ce imparte nemilos asistenta in doua: pro (Base) sau contra (Marinelu’). Personalitatea Domniei-sale lasa putin loc nuantelor intermediare. De aceea, despre dl Basescu nu se (prea) pot scrie analize, ci doar articole cvasihagiografice ori pamflete inutile. Evident, incapacitatea analitica semnalata nu e vina exclusiva a materiei prime ce face obiectul comentariilor.

Pe la mijlocul anilor ’80 circula o informatie a carei autenticitate a fost si ramane greu de verificat. Enervat sa-i vada pe unii neapreciind "la justa valoare" contributia sa la "fericirea definitiva a romanilor", Nicolae Ceausescu ar fi spus despre el insusi ca e o minune pe care poporul roman nu o merita, un om ce se naste doar o data la 500 de ani. Alti purtatori ai informatiei cu pricina sustineau ca nu Dansul, ci Dansa afirmase despre Dansul ca era o asemenea raritate. Tot aia.

Unul din cei mai dotati jurnalisti romani considera ca dl Basescu este "instalatorul roman", persoana cu vocatia providentiala de a repara definitiv sistemul ticalosit, dar "asa cum francezii se tem de «instalatorul polonez», sistemul oligarhic romanesc are motive sa fie deranjat de aparitia acestui soi de presedinte". Autorul enuntului de mai sus pare sa uite ca dl Basescu este oficialul cu cei mai multi ani de prestatie in mai toate cabinetele post decembriste sub care s-a nascut, dezvoltat si consolidat sistemul oligarhic romanesc; de la tichie la primarie.

Asadar, am avea inca o data omul potrivit la poporul nepotrivit. Pentru ca mesajul respectiv sa nu fie obliterat de nici o balbaiala epistemologica, hagiograful dlui Basescu scrie o alta "laudatio" intitulata chiar "Omul potrivit in statul nepotrivit". Ni se spune ca "Daca persoanele ar putea tine loc de sisteme, Romania ar fi o tara cu probleme putine". Interesant.

Din pacate, nu zaresc o solutie rapida - si multumitoare pentru sclipitorul editorialist - , caci e improbabil sa vedem poporul luandu-si statul, asa cum e acesta din urma - rareori de drept, mai mereu oligarhic - si carabanindu-se spre a lasa loc Republicii Instalatoare Romane. Daca s-ar produce totusi un asemenea miracol si tara cu o populatie de un singur suflet ar prospera intr-un ritm uluitor, nomenclatoarele Uniunii Europene ar sucomba rapid sub povara ineditului model.

Exista totusi o raza de lumina. Ea vine dinspre demolatorul roman - dl Valeriu Stoica. Initiator al procesului de emasculare a dreptei prin aducerea in fruntea PNL-ului a dlui Stolojan, un serafic de stanga, dl Stoica vorbeste deja de epoca post-Tariceanu. Evident, paradisiaca epoca promisa de dl Stoica va sosi candva, caci dl Tariceanu este si dansul un muritor (politic si de alta natura), ca si domnii Stoica si Stolojan. Dar graba celui dintai de a sapa, de data aceasta definitiv, groapa PNL-ului cu un harlet (cel de-al doilea) de stanga e oarescum jenanta.

Mi se pare prematur de a juca totul pe cartea Basescu, un fel de "nemuritorul Gambetta", si pe ingineriile genetico-politice ale dlui Stoica, devenit un fel de Miciurin al esichierului ideologic romanesc. Doar daca, prin sporirea numarului de locuitori de la unu (Instalatorul) la doi (Instalatorul si Demolatorul), Republica Instalatoare Romana nu a devenit deja altceva.

Cu un Ceausescu ce se naste doar o data la 500 de ani, cu un Basescu ce se naste doar cand si cum vrea el, cu un Stoica nascand incontinuu acelasi liberal de stanga fara sfarsit si cu o Securitate ce renaste in fiecare clipa, desi nu a murit vreodata, poate ca tarisoara a si ajuns Republica Romana Absurdistan.