Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Acum, dacă a căzut cu brio moțiunea iar Tudorel Toader pare ca și scăpat de remaniere, firesc este să ne îndreptăm atenția la schimbările pe care le va opera coaliția PSD-ALDE în formula Executivului. Schimbări pe care a promis că ni le va face cunoscute în perioada imediat următoare primul ministru Viorica Dăncilă.
După cum era de așteptat, circulă cu mare frenezie, pe canalele mass media ca și pe cele de socializare, variante de posibili viitori miniștri, una mai surprinzătoare ca alta, în care regăsesc și numele unor persoane pe care le cunosc sau, măcar, am aflat lucru bune și mai puțin bune. Dar, pentru că nu îmi stă în obicei datul cu părerea, mă abțin și de data aceasta, rămânând să cred că nu va mai fi vorba doar despre noi titulari de portofolii, ci despre o schimbare de fond, adică de o schimbare mentalități și de comportamente care să confere activității tuturor entităților executivului competență, predictibilitate și stabilitate. Motiv pentru care am fost și eu curios să aflu care sunt principalele criterii care au stat la baza evaluărilor.
Și uite așa, din vorbă în vorbă- sau, cum ar spune un clasic în viață „pas cu pas”- am aflat că unul dintre criterii a vizat modul în care miniștrii (încă) în exercițiu au comunicat public despre rezultatele, proiectele, eventual și despre nerealizările din domeniile pe care le gestionează. Prin comunicare înțelegându-se comunicarea pe canalele de presă, în primul rând la televiziune. Domeniu în care, să o recunoaștem, câțiva miniștri excelează, în vreme ce tele-prestația altora este sublimă… dar lipsește cu desăvârșire!
Aceasta ar fi doar o componentă a comunicării instituțiilor publice, o alta, la fel de importantă, fiind comunicarea cu cetățeanul, cu utilizatorul serviciilor publice. Am scris „utilizator” și nu „beneficiar”, dar nu numai pentru că termenul aparține triadei „proprietar-producător-beneficiar” brevetată de așa-numitul „nou mecanism economico-financiar”, ci pentru că, din păcate, în mult prea multe ocazii, încă, serviciile pentru care plătim taxe și impozite la stat nu oferă beneficiile scontate.
Iar, dacă tot a venit vorba despre taxe și impozite, haideți să ne referim la maniera absolut nepoliticoasă- ca să nu zic mai rău!- la care ANAF-ul răspunde, de fapt nu răspunde, sesizărilor cetățenilor. Poate că unii dintre cititori își amintesc faptul că, în urmă cu ceva vreme, am povestit, tot aici, în spațiul generos al jurnalului, despre o poprire pe care ANAF-ul, sucursala sector 1 ca să-i zic așa, i-a aplicat-o soției mele. Fără să îi fi comunicat ceva despre o așa-zisă amendă datând din anul 2009(!) și pe care nu ar fi plătit-o. Vajnicii militanți ai corectitudinii financiare trimițând somația la mai multe bănci, soția mea s-a trezit că suma reclamată- 500 RON- i-a fost reținută , concomitent, de două dintre acestea. Dar stați, fiindcă vorba sloganului „asta nu este totul”! Mergând, așadar, împricinata la Administrația sectorului 1 a Finanțelor Publice nu a aflat decât ce v-am spus mai înainte, că este vorba despre o amendă din 2009 ,dar nimic mai mult. Asta pentru că, vezi Doamne, calculatorul nu reușește să deschidă fișierul despre care este vorba în propoziție. Cât privește restituirea sumei încasate în plus, nici vorbă de așa ceva. A trebuit, prin urmare, să depună o cerere, după care să aștepte 45 de zile un răspuns. Mostră patentată de birocrație și, până la urmă de lipsă de respect, despre care am scris tot aici, la jurnalul.ro. Am scris, dar… cu scrisul am rămas, de vreme ce nici după cel de-al doilea articol nimeni dintre comunicatorii ANAF nu a catadixit să ia în seamă semnalarea.
Sincer să fiu, poate că aș fi renunțat să mai revin asupra întâmplării dacă două recente evenimente nu mi-ar fi dat oarecari speranțe. Primul ar fi acela că exact în aceeași situație s-a aflat colega noastră de breaslă, Elena Cristian, care, după cum domnia sa a povestit, nu s-a lăsat intimidată de comportamentul discreționar al ANAF-iștilor! Și, după câte am înțeles, a obținut o rezolvare sau este pe cale să o obțină. În acest fel, colega noastră a creat un salutar precedent și mi-a dat imbold să recidivez. Convins fiind că,de-acum, a și început, după mine, să se formeze o coadă de toată mândrețea…
Cât privește cel de-al doilea eveniment, acesta este pe cale să se producă, în sensul că domnul Viorel Ștefan și-a făcut publică intenția de a candida pentru ocuparea funcției de șef al ANAF. Motiv pentru care îmi permit să îi sugerez ca în proiectul de plan managerial pe care îl va prezenta să includă și tema respectului față de cetățean al ANAF-iștilor, de la vlădică și până la opincă.
Citește pe Antena3.ro
Nu vă ascund, însă, nici faptul că discutând despre toate acestea cu un vechi prieten, om cu o bogată și temeinică experiență, teoretică și practică, în materie,acesta mi-a dat toate asigurările că vorbesc la pereți, tactica lui ,,câinii latră-ursul trece’’ fiind irevocabil patentată la prestigioasa instituție. Cu toate acestea, îmi iau inima în dinți și încerc marea cu degetul.Cu doza de îndoială metodică- mai mult sau mai puțin cartesiană- de rigoare.
Încheind modestele mele rândulețe cu speranța că ar putea rămâne valabil, în evaluarea instituțiilor statului de drept, implicit a șefilor și a funcționarilor din subordinea lor, criteriul receptivității la semnalele primite din partea cetățenilor. Criteriu care, după cum se vede treaba are, până acum doar o valoare facultativă. Dar care este absolut necesar ca, de acum înainte, să opereze și să producă efecte, cu aceeași rigoare și consecvență ca și cel al comunicării prin canalele media.
