Responsabilizare pentru succes

Săptămâna aceasta, liderii celor mai mari economii ale lumii se vor întâlni în Canada. Multe dintre subiectele care vor fi discutate reprezintă ecouri ale unor îngrijorări globale.

Oare problemele din zona euro vor arunca lumea într-o recesiune recurentă? Este capabilă creşterea pieţelor emergente să contrabalanseze declinul general? Suntem noi oare supravieţuitori ai acestui uragan, capabili acum să estimăm pagubele şi nevoile celor din jurul nostru, sau ne aflăm încă în ochiul furtunii?

Într-un sens foarte concret, răspunsurile la toate aceste întrebări depind de noi - şi de felul în care reuşim să administrăm economia mondială în următoarea perioadă. Un semn de încurajare este faptul că din ce în ce mai mulţi conducători recunosc nevoia de creştere a responsabilizării. Acum mai mult ca oricând, trebuie să fim responsabili pentru cei mai vulnerabili dintre noi.

Argumentul moral este evident. Până la urmă, aceia care se fac cel mai puţin vinovaţi de declinul actual al economiei globale sunt cei care au de plătit cel mai mare preţ - prin pierderea slujbelor, creşterea costurilor de viaţă şi a tensiunilor din cadrul comunităţilor.

Pe de altă parte, însă, ca niciodată, revenirea economică globală depinde de creşterea din ţările în curs de dezvoltare. Aceia care au fost loviţi cel mai crunt sunt şi speranţa noastră cea mai mare pentru a aduce prosperitate în viitor.

În ciuda eforturilor stimulative substanţiale din multe ţări, dovezile arată că acestea nu au reuşit întotdeauna să răspundă nevoilor imediate ale celor mai săraci şi vulnerabili. Asistăm la cel mai mare dinamism al economiilor emergente, însă, în acelaşi timp, şi la cea mai mare suferinţă. Mult prea mulţi sunt daţi la o parte.

În regiunile în curs de dezvoltare, o mare parte dintre angajaţi ocupă locuri de muncă nesigure. Numărul şomerilor la nivel mondial a crescut cu 34 de milioane şi alte 215 milioane de femei şi bărbaţi au devenit lucrători săraci. Şi, pentru prima dată în istorie, mai mult de un miliard de oameni din intreaga lume se luptă cu foametea.

O redresare nu este semnificativă dacă oamenii află despre asta doar din ziar. Cei care muncesc trebuie să vadă o schimbare în propria viaţă şi în jurul lor. În câteva cuvinte: o redresare reală trebuie să fie vizibilă în economia reală, Dacă privim spre viitor, ce înseamnă cu adevărat responsabilitatea pentru oameni?

În primul rând, trebuie să fim responsabili în ceea ce priveşte oferirea de locuri de muncă de calitate. Criza locurilor de muncă la nivel mondial şi-a încetinit redresarea, la fel şi progresul înregistrat pentru reducerea sărăciei din statele în curs de dezvoltare. Este timpul să ne concentrăm asupra dezvoltării umane şi a muncii decente, dar în special asupra investiţiilor în locuri de muncă ecologice. Pur şi simplu, redresarea economică nu poate fi sustenabilă fără redresarea locurilor de muncă.

În al doilea rând, trebuie să fim responsabili pentru cei care sunt cel mai puternic afectaţi de criză, în special femeile. În întreaga lume, femeile reprezintă liantul care uneşte familiile şi comunităţile. Una dintre cele mai eficiente investiţii pe care le putem face este investiţia în sănătatea mamei şi a copilului. Reuniunea liderilor din Canada poate sprijini eforturile globale de a întocmi şi a adopta un plan de acţiune global privind sănătatea femeilor şi copiilor.

În al treilea rând, trebuie să fim răspunzători pentru promisiunile făcute. Cele mai mari economii ale lumii şi-au luat angajamentul de a dubla ajutorul pentru dezvoltare acordat Africii şi de a stimula progresul pentru a îndeplini Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului până în anul 2015. O mai mare cantitate de resurse poate să schimbe nu numai vieţi, dar şi societăţi întregi.

Ştim ce funcţionează: investiţia în Fondul Global de luptă împotriva SIDA, tuberculozei şi malariei; siguranţa hranei şi sprijinirea micilor fermieri în realizarea unei creşteri a productivităţii şi accesarea de noi pieţe; asigurarea că fiecare copil are acces la educaţia primară.

Am vizitat recent un proiect de sat al mileniului în Malawi şi am văzut cu ochii mei cum investiţiile orientate şi integrate în sănătate, educaţie şi tehnologie pot să impulsioneze o creştere semnificativă. Cu doar trei ani în urmă, mulţi dintre locuitorii satului erau în pragul foametei. Astăzi, vând surplusul de cereale pe pieţele din regiune.

Investiţiile inteligente creează locuri de muncă şi oportunităţi care se răspândesc pretutindeni. Incertitudinea economică nu poate să fie o scuză pentru a reduce eforturile. Dimpotrivă, este un motiv să le intensificăm.

Într-o epocă a austerităţii, trebuie să folosim inteligent resursele limitate. Responsabilitatea nu este un act de caritate, este punctul central al unui plan de reabilitare globală coordonată.

Concentrarea pe nevoile celor mai vulnerabili poate intensifica astăzi creşterea economică şi poate pune bazele unei zile de mâine mai sigure şi mai prospere.

În această economie globală inter-relaţionată, se dovedeşte că, oriunde în lume, a fi responsabil este o metodă inteligentă de a-ţi ajuta propria ţară.
Ban Ki-moon,
Secretar General al Organizaţiei Naţiunilor Unite