Returul etalează preţurile de criză ale fotbalului

Prăvălia fotbalului bagă începând de azi marfă pentru sezonul de pri­mă­va­ră. Ca de obicei, echipele, în marea lor ma­joritate, se aliniază la startul retu­ru­lui cu nădragii-n vine. Definitivarea lo­turilor mai frecventează încă or­di­nea de zi a geambaşilor de pe la clu­buri. Cei mai obraznici promit să nu se astâmpere nici chiar după ora în­chi­derii. Dar nu mai cred în această spo­rovăială de criză. Tarabagiii trans­fe­rurilor de conjunctură par să ră­mâ­nă cu marfa pe stoc chiar şi în con­di­ţiile în care ar fi dispuşi să forţeze re­ducerile de preţ de la rezonabil până spre gratis. Degeaba! Şmecherii fot­balului tocesc deja o fudulie mincinoasă. Fiindcă sărăcia din cap s-a trans­ferat şi prin portofele. Ei vor fi ne­voiţi să poarte şi prin ceremoniile vii­toare ale fotbalului echipele cu care au frecventat parangheliile turului de campionat, dacă nu cumva chiar şi mai rău.

Realitatea de fapt din competiţia in­ternă se desenează în tonuri sumbre. Dar nici o realitate, oricât ar fi ea de apăsătoare, nu reuşeşte să po­to­leas­că aplombul predicatorilor minci­noşi. Dimpotrivă! Licitarea interese­lor din fotbal pare să beneficieze de o strigare tot mai zgomotoasă. Semn că se va juca tare şi fără regulă. Prea mu­ltă foame şi tot mai firavă ciozvârta de pe ciolan. Situaţie în care, se des­curcă cine poate. Ca-n junglă! Mas­culii dominanţi nu vor avea nici o reţinere dacă va fi cazul să-şi facă prânzul din foştii tovarăşi de haită. Dar nu se ştie dacă neputincioşii vor accepta să pună cuminţi capul pe tăietor sau dacă îşi vor juca ultima şansă luându-şi la purtare maidanul şi orice risc.

Prevăd un sezon mai al dracului de­cât precedentele. Investitorii care îşi cumpărau până acum din fotbal re­cl­a­mă şi beneficii colaterale joacă deja la alte pariuri ale campionatului. Aşa de pildă, interesul cu care este pri­vită câştigarea campionatului nu mai are doar suportul orgoliului. Re­com­pensele materiale presupuse de par­ticiparea în cupele europene şi co­tele superioare din drepturile de te­levizare, privite în trecut doar ca surse de completare a bugetului unui club, devin acum esenţiale. Bani aduşi de asemenea performanţe pot fi de ajuns pentru supravieţuire în con­diţii de criză. Performanţa nu mai are nimic comun cu simbolistica spor­tivă. Devine doar investiţie adu­că­toare de profit. Iar când este vorba de profit, pericolul nu mai sperie pe nimeni. Punctele din clasament devin o marfă bine preţuită la negru.

Câştigarea campionatului are pre­ţul său. Preţ bun. Dar nici retro­gra­da­rea nu este de neglijat. Dacă te împaci cu gândul că divizia secundă poate de­veni un popas cu chirii mai mici, nu­mai bune în condiţii de restrişte, chiar şi retrogradarea poate deveni mar­fă. Poate avea şi ea un preţ care, bine negociat, salvează falimentul to­tal. În astfel de condiţii, singura chel­tuială fără risc, dar şi fără profit ime­diat, devine aceea prin care echi­pe­le îşi conservă poziţii de mijlocul cla­samentului, poziţii de aşteptare a unor vremuri mai bune. Dar şi în aceas­tă stare de conservare pot apă­rea tentaţiile ghişeului. Vreau să spun că atunci când nu ai cuţitul la os poţi deveni mai îngăduitor cu cei care ştiu să preţuiască o astfel de atitudine.

Teancurile de interese licitate în acest retur de campionat creează o com­petiţie care face grea concurenţă în­trecerii sportive. Spectatorul obi­ş­nuit va fi păgubit. Singurii care s-ar pu­tea răsfăţa în belşug de ofertă ar fi bu­getarii din serviciile discrete. Dar asta numai în cazul în care nu se vor ghiftui şi ei peste măsură.