Prăvălia fotbalului bagă începând de azi marfă pentru sezonul de primăvară. Ca de obicei, echipele, în marea lor majoritate, se aliniază la startul returului cu nădragii-n vine. Definitivarea loturilor mai frecventează încă ordinea de zi a geambaşilor de pe la cluburi. Cei mai obraznici promit să nu se astâmpere nici chiar după ora închiderii. Dar nu mai cred în această sporovăială de criză. Tarabagiii transferurilor de conjunctură par să rămână cu marfa pe stoc chiar şi în condiţiile în care ar fi dispuşi să forţeze reducerile de preţ de la rezonabil până spre gratis. Degeaba! Şmecherii fotbalului tocesc deja o fudulie mincinoasă. Fiindcă sărăcia din cap s-a transferat şi prin portofele. Ei vor fi nevoiţi să poarte şi prin ceremoniile viitoare ale fotbalului echipele cu care au frecventat parangheliile turului de campionat, dacă nu cumva chiar şi mai rău.
Realitatea de fapt din competiţia internă se desenează în tonuri sumbre. Dar nici o realitate, oricât ar fi ea de apăsătoare, nu reuşeşte să potolească aplombul predicatorilor mincinoşi. Dimpotrivă! Licitarea intereselor din fotbal pare să beneficieze de o strigare tot mai zgomotoasă. Semn că se va juca tare şi fără regulă. Prea multă foame şi tot mai firavă ciozvârta de pe ciolan. Situaţie în care, se descurcă cine poate. Ca-n junglă! Masculii dominanţi nu vor avea nici o reţinere dacă va fi cazul să-şi facă prânzul din foştii tovarăşi de haită. Dar nu se ştie dacă neputincioşii vor accepta să pună cuminţi capul pe tăietor sau dacă îşi vor juca ultima şansă luându-şi la purtare maidanul şi orice risc.
Prevăd un sezon mai al dracului decât precedentele. Investitorii care îşi cumpărau până acum din fotbal reclamă şi beneficii colaterale joacă deja la alte pariuri ale campionatului. Aşa de pildă, interesul cu care este privită câştigarea campionatului nu mai are doar suportul orgoliului. Recompensele materiale presupuse de participarea în cupele europene şi cotele superioare din drepturile de televizare, privite în trecut doar ca surse de completare a bugetului unui club, devin acum esenţiale. Bani aduşi de asemenea performanţe pot fi de ajuns pentru supravieţuire în condiţii de criză. Performanţa nu mai are nimic comun cu simbolistica sportivă. Devine doar investiţie aducătoare de profit. Iar când este vorba de profit, pericolul nu mai sperie pe nimeni. Punctele din clasament devin o marfă bine preţuită la negru.
Câştigarea campionatului are preţul său. Preţ bun. Dar nici retrogradarea nu este de neglijat. Dacă te împaci cu gândul că divizia secundă poate deveni un popas cu chirii mai mici, numai bune în condiţii de restrişte, chiar şi retrogradarea poate deveni marfă. Poate avea şi ea un preţ care, bine negociat, salvează falimentul total. În astfel de condiţii, singura cheltuială fără risc, dar şi fără profit imediat, devine aceea prin care echipele îşi conservă poziţii de mijlocul clasamentului, poziţii de aşteptare a unor vremuri mai bune. Dar şi în această stare de conservare pot apărea tentaţiile ghişeului. Vreau să spun că atunci când nu ai cuţitul la os poţi deveni mai îngăduitor cu cei care ştiu să preţuiască o astfel de atitudine.
Teancurile de interese licitate în acest retur de campionat creează o competiţie care face grea concurenţă întrecerii sportive. Spectatorul obişnuit va fi păgubit. Singurii care s-ar putea răsfăţa în belşug de ofertă ar fi bugetarii din serviciile discrete. Dar asta numai în cazul în care nu se vor ghiftui şi ei peste măsură.