In Piata Universitatii se protesteaza din nou, dar nu la fel de romantic ca odinioara. Atunci, la inceputul anilor ’90, oamenii prinsesera gustul libertatii si veneau zi de zi sa-si potoleasca setea la fantana de la Arhitectura. Ii scormonea si nostalgia cenaclului paunescian, si tocmai de aceea acolo se producea de fapt o serbare.
Oamenii cantau, recitau versuri inflacarate si dospeau sperante. Nu ura ii scotea din starea vegetala, ci iluzia unei democratii decomunizate. Fiindca, in opinia demonstrantilor stransi la Intercontinental, sarpele neocomunismului incolacise tara si parea s-o sugrume. Asa ca sloganul la moda era 'Jos criptocomunistii!' O rafuiala cu vechiul regim purtata de o minoritate, semnificativa doar prin statura publica a catorva actori perindati prin balconul de la kilometrul 0. Un miting al optimismului la urma urmei, al idealurilor inalte.
Pe cand azi, in toiul iernii, disperarea i-a alungat din case pe 'romanii nevrednici', perspectiva sumbra cascata in pragul nevolniciilor felurite. Si saracia, sinistra si fara de leac, spaima economica! Spre deosebire de miscarea 'golanilor', minoritatea 'ciumpalacilor' are sustinerea majoritatii inca ascunsa dupa perdele. Basca televiziunile portavoce, nu ca altadata, pe vremea ceturilor de nepatruns! Or, mediatizarea si intretinerea revoltei din strada, transmiterea ei in direct, o face incontrolabila si imprevizibila. Izbucnirea asta de ura e asemenea cancerului pentru puterea portocalie: i-a intrat in oase si o macina surd si continuu, insa ireversibil!
Limbile multora s-au dezlegat si, ca niciodata, agenda publica e dictata de pe carosabilul nemultumitilor, nu din birourile cotroceniste. Raca s-a strecurat intre cotoii din Modrogan si sandramaua trosneste din tatani, i-a sunat ceasul. Insul care a coagulat atata ura in juru-i e chiar presedintele Basescu. Nici macar ultimul secretar general al PCR, raposatul Ceausescu, n-a fost gratulat cu invectivele urmasului sau, caruia i se doreste inclusiv moartea! 'Basescu, daca te tine, hai la baie de multime!? 'Prealaptatul' tace, pitulat in cazarma de la Cotroceni, speriat de furia 'mahalalei violente si inepte?. Palatul ii aminteste, pasamite, de peretii rancezi ai Targovistei ori de cate ori aude scandandu-se 'Basescu, nu uita,/ Puscaria-i casa ta!'.
Precaut, si-a trimis iscoadele acoperite prin agora de sub alegoria caragialeana si asteapta rapoartele cosmetizate la secret. 'Jandarmeria, de ce-i aperi chelia?', striga norodul rasculat. Camarila fustacee a amutit dintr-odata, ioc poze decoltate si impletituri pe ecranele obediente. Din 'Elena Udrisenko' a ramas numai blogul ce-i suporta mazgalelile prefacute. 'Udrea, nu uita, tara nu-i poseta ta!', o avertizeaza diaspora de aiurea, si gluma se ingroasa intruna. Ministrul Ingas, 'branconierul', si-a plimbat nadragii uzi la ceva distanta de 'focar' si a mimat, dindaratul haidamacilor de paza, un dialog cu razvratitii. 'Va rugam sa ne scuzati, nu producem cat furati!', s-au codit 'disponibilizatii', nu inainte de a se racori nitel: 'Piticul, blonda si chiorul au infometat poporul!'
Omul gloata s-a urnit si nu da semne sa atipeasca iarasi inca doua decenii. I-a ajuns cutitul la matele goale si, deodata, si-a recapatat mandria nationala, dezmeticindu-se ca nu-i decat colonia altora – 'Gazele – Austria, Apa – Franta, Curentul – Italia, Aurul – offshore. Intr-adevar, Romania e furata!' ' si cum sa nu-i bagi in cusca pe membrii guvernului Boc? 'Romania, trezeste-te!', urla trotuarul intesat de 'viermi' si supravegheat vigilent de bastoanele mascatilor ospatarului Gogu. 'Sa traim bine, Base, fara tine!', 'Pitestiul e cu voi, Basescu la gunoi!', 'Nu va fie frica, si Basescu pica!', 'Basescu este mai devastator ca razboiul mondial', 'Basescu dupa Ceausescu!', 'Basescu dauneaza grav sanatatii!', citesc pe pancartele ridicate pretutindeni si ma intreb de unde aceasta revarsare de ura naprasnica.
Pai, alde Iliescu si Constantinescu trebuie sa fie tare impacati cu 'mangaierile' deja prafuite, 'Ilici' si 'tapul'. Aia era copilaria urii in democratia postdecembrista, un exercitiu catavencian al manifestatiei. Criza care a taiat lefurile si a ciumpavit pensiile ori a imputinat spitalele si scolile, dar a inmultit sinuciderile si pribegiile, i-a obligat pe romani sa-l priveasca altfel pe 'Cimpanzeul Basescu'. Astfel despuiat, animalul politic care ii fascinase nu demult si-a pierdut brusc carisma. Calitatile i s-au transformat in vicii, promisiunile in minciuni sfruntate, curajul in lasitate, cuvantul in ticalosie, suflarea in otrava. Asadar, 'Base, tara vrea sa-ti spuie/ Ca-i satula sa-i dai... mure!'. Sastisita de manipularile ordinare ale 'Preahahaitului', multimea si-a revenit in simturi si zbiara din rarunchi ce-i trece prin gusa. De aici si razletirea de revendicari, eterogenitatea demonstratiei, solidaritatea cu individualismul celuilalt. Partidele politice nu cuteaza sa se implice, deoarece 'Ole, ole, noi uram partidele!'.
Din pacate, democratia presupune partidele politice, nu e de conceput altcumva. 'Revolutia Timizilor', cum o numea cineva, are nevoie, ca sa-si atinga scopul, de o rupere de ritm, de altceva. Daca nu, se va stinge la fel cum s-a pornit, din senin. Este si motivul pentru care 'presedintele jucator' nu se arata deloc 'nevroticilor'. Joaca la asteptare, la temporizare, constient ca in Romania minunile nu dureaza mai mult de trei zile. Moartea prin inanitie este pericolul ce pandeste scancetul strazii insurgente. Oricum ar fi, frica s-a cuibarit deja in sanul oranjeriei de partid si de stat, nimic nu mai este ca inainte. Dupa ce umbra mortii te-a incoltit si te-a chinuit, iesi slabit si infricosat.
Te vindeci definitiv de trufie si vesnicie si n-o sa uiti in veci chipul harcii, el te va insoti mereu. Iar ailalti, adversarii, iti vor adulmeca slabiciunea si nu te vor menaja defel. Aidoma se intampla si cu gasca 'Piratului', totul este o chestiune de timp si atat, zilele ii sunt numarate. Caci ce sa insemne 'Piei, satana basista!' si 'Iesi afara, javra ordinara!' ('Get out, you miserable dog!', tradusa in limbajul corectitudinii politice de peste Ocean)?
P.S. 'Interventia cu romanii' de alaltaieri nu schimba cu nimic ceea ce scrisesem deja. Dimpotriva. De aceea 'Comandantul' are nevoie grabnica de un curator!