x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Riscurile lui Băsescu. Ein Mann, ein... vot

0
Autor: Radu Tudor 15 Oct 2009 - 00:00
Riscurile lui Băsescu. Ein Mann, ein... vot


Este o mare uşurare să scapi de ruşinea unui guvern de tip african, cu 11 persoane care ocupă 21 de funcţii de ministru. Ceea ce s-a întâmplat în ultima lună ne situa din punct de vedere politic în mod evident în afara Europei. Cu toate astea, nici preşedintele, nici primul-ministru nu aveau vreun stres că aviatorul şef era şi agricultor, că un singur om ocupa trei funcţii de ministru sau că electricianul-şef era şi medicul naţiei.

Această structură mi-a adus aminte de lectura unuia dintre cele mai frumoase romane româneşti, Cel mai iubit dintre pământeni. Acolo Marin Preda face o descriere genială a demenţei politice din anii '50. Decanul Facultăţii de Filosofie fusese înlocuit cu medicul stomatolog, prin decizia înţeleaptă a partidului. Cu o inconştienţă înfricoşătoare, acelaşi lucru s-a petrecut în România anului 2009, fără ca aceasta să reprezinte vreo problemă pentru preşedintele ţării. Sau pentru alte instituţii care garantează respectarea normelor constituţionale.

Într-un acces de nesperată maturitate politică, o majoritate parlamentară reprezentând opoziţia, a înlăturat Guvernul Boc II. Sunt convins că nu toţi membrii cabinetului căzut sunt incompetenţi. Există şi persoane care au încercat, dincolo de uriaşul compromis politic, să-şi îndeplinească un mandat cu pricepere în domeniul coordonat. Unii au reuşit, alţii nu. Dar forma hidoasă, din punct de vedere democratic, pe care o luase acest guvern, trebuia cu orice chip înlăturată.

Pe fondul cultivării în ultimii cinci ani a unei tensiuni fără precedent, PD-L şi Traian Băsescu s-au autoizolat. Succesul PSD, PNL şi UDMR este, de fapt, o amară înfrângere a modului în care face politică actualul şef al statului. Şi-a venit singur de hac. Prin duşmănirea cu toate partidele a reuşit performanţa ca nimeni să nu mai dorească o colaborare cu domnia sa.
Valabil şi pentru formaţiunea politică pe care o are în subordine.

Faptul că PD-L vrea să-l impună tot pe Umil Boc premier, este semnalul lipsei de viziune şi al fundăturii în care au intrat în campanie. A incapacităţii de a coborî de pe calul mort, ucis de moţiune în Parlament, dar şi de o activitate diletantistă în ultimele zece luni. Toate cifrele economice arată că România este în cea mai proastă perioadă a ei după Decembrie 1989. Asta nu poate fi pusă doar pe seama crizei, ci şi a incompetenţei uriaşe din domeniul economic şi financiar.

Ceea ce surprinde, dincolo de înlăturarea cu succes a formaţiunii guvernamentale de pripas a preşedintelui Băsescu, este consecinţa politică.

Dovedind fler politic şi inteligenţă, PNL lansează numele lui Klaus Johannis drept premier interimar. Într-un acces nesperat de maturitate politică şi pragmatism, PSD acceptă propunerea, trecând peste orgoliile imense ale liderilor acestui partid mare. UDMR se adaugă şi el. Astfel apare o construcţie politică solidă, cu susţinere parlamentară de aproximativ 60%. Neamţul ţinut de braţul drept de Crin Antonescu şi de cel stâng de Mircea Geoană dă un semnal extraordinar de pozitiv pentru stabilitatea următoarelor două luni. Mai mult, pentru renaşterea speranţei divizate în prea multe oferte că schimbarea are şanse mari şi trebuie făcută la 6 Decembrie.

Ca să fiu sincer, nu mă aşteptam ca PSD şi PNL să fie atât de mature din punct de vedere politic. Ştiu frământările interne din cele două partide, dorinţa unor lideri de a-şi impune ideile şi oamenii, egoismul care domină decizia de partid. Azi însă se întâmplă ceva cu totul spectaculos. Există premisa foarte serioasă ca tripleta Antonescu-Geoană-Johannis, pe baza reuşitei validării acestui guvern, să primească un impuls serios spre câştigarea prezidenţialelor. Inteligenţa acestei strategii şi efectul ei în rândul populaţiei cu drept de vot ar putea genera un sprijin masiv, de peste 55%, pentru oricare contracandidat care intră cu Traian Băsescu în turul doi.

Acum, pentru orice om raţional care doreşte schimbarea la cel mai înalt nivel, nu este important care dintre contracandidaţi câştigă. Cu adevărat esenţială este existenţa unui sprijin concret din partea tuturor pentru cel care intră în turul doi. În momentul de faţă, Antonescu, Geoană şi Oprescu îl sprijină pe Klaus Johannis. Neamţul nostru de la Sibiu poate fi liantul pentru un efort comun în turul doi. Va fi loc pentru toată lumea, dacă vine un nume nou la Cotroceni. Perspectiva stabilităţii şi mai ales a normalităţii lasă loc unei construcţii solide şi extinse, în care toţi vor căpăta până la urmă câte o medalie preţioasă. 

Dacă preşedintele României refuză să accepte majoritatea solidă şi transparent constituită azi, cu un premier valabil, îşi asumă riscuri foarte mari. Pentru ţară în primul rând. Pentru candidatura sa, în al doilea. Ein Mann, ein... vot.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de