Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Până de curând era un fapt științific comun acceptat: procentul de apă de pe suprafața Terrei (71% din suprafață, din care 96,5% oceane) era aproximativ similar cu procentul de apă conținut de organismul uman (60% apă într-un corp adult și până la 73% apă în creier). În plus față de oceane și mări, pe Terra mai există o cantitate de apă conținută în râuri, lacuri, aer (vapori), ghețari, calota ploară, sol și izvoare subterane.
Cu toate acestea, doar 1% din cantitatea de apă de pe Terra este apă proaspătă, dulce, bună pentru consum. Ceea ce ține însă echilibrul acestei lumi este circuitul apei în natură, fără de care viața nu ar fi posibilă.
O nouă descoperire științifică schimbă radical ceea ce știam despre structura de existență a apei de pe Terra. Ca în cazul oricărei noi descoperiri științifice, de abia acum vor începe să fie analizate implicațiile și consecințele.
O echipă de cercetători de la Universitatea de Nord-Vest din Evanston, (Illinois, SUA), condusă de Steven Jacobsen, folosind 2000 de seismometre, a măsurat și studiat undele seismice generate de peste 500 de cutremure. Tehnologia permite ca anumiți parametri ai undelor să indice prin ce straturi de rocă trec aceste unde în drumul lor către suprafață.
Astfel, echipa a descoperit că la 700 de kilometri adâncime sub scoarța terestră, în manta, există un uriaș rezervor de apă, de trei ori mai mare decât volumul de apă din toate oceanele planetei! Această descoperire se coroborează cu un studiu publicat recent de Graham Pearson de la Univeristatea Alberta (Edmonton, Canada) în care acesta a descoperit apă într-un diamant aruncat la suprafață de la aceeași adâncime (700 km.) de o erupție vulcanică.
Nu este vorba de un uriaș ocean subteran ci, mai precis, de un genial sistem de "inginerie naturală", o rocă de tip burete - numită rocă albastră - îmbibată cu apă. Acest rezervor de apă este localizat sub teritoriul SUA, dar se pare că asemenea rezervoare ar putea exista de jur-împrejurul planetei, în diverse locuri sub scoarță, ca un fel de centură-tampon.
Această descoperire are implicații fundamentale în istoria formării planetei, a originii apei terestre, în climatologie și mecanismul circuitului apei în natură. Și validează teoria conform căreia oceanele Terrei au apărut și sunt alimentate din interiorul planetei, împinse la suprafață de presiunile uriașe din adânc care efectiv au stors - și continuă să stoarcă - roca albastră ca pe un burete, aducând apa la suprafață prin izvoare subterane.
"Ar trebui să fim recunoscători pentru existența acestui rezervor", spune Jacobsen. "Dacă acesta nu ar fi existat, toată apa ar fi fost pe suprafața Pământului și vârfurile munților ar fi fost singurele zone de uscat!". Încă o dovadă despre genialitatea singurei forme perfecte de design din lume: circuitul apei în natură.
Citește pe Antena3.ro
