Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Au rămas în memoria omenirii vorbele procurorului Isgro rostite la 4 iunie 1928 în fața Tribunalului special pentru apărarea statului:”Trebuie să împiedicăm această minte să gândească timp de douăzeci de ani!” „Această minte” avea un nume, Antonio Gramsci, iar ordinul privind verdictul - 20 de ani, 4 luni și 5 zile de închisoare- veneau direct de la Mussolini, dușmanul de moarte al autorului „Caietelor din carceră”. Dictatorul care, alături de Hitler și Stalin, reprezintă simbolul sinistru al totalitarismului și al dictaturii.
Și iată că acum, cu numai o lună până să sărbătorim 30 de ani de la prăbușirea regimului politic al partidului unic și intrarea României pe calea unei democrații moderne și stabile, ne este dat să auzim alte vorbe care sună ca o clonă a celor din 1928:”PSD-ul trebuie să meargă pentru mulți ani în opoziție”.
Desigur, sunt câteva deosebiri între ele. În primul rând, nu este vorba despre fix douăzeci de ani, ci de un interval de timp neprecizat. Și nu este vorba despre o persoană anume, ci despre un partid, PSD, adică despre membrii și simpatizanții săi. Un „intelectual colectiv”,după cum a definit Antonio Gramsci partidul politic.
Din păcate, nu doar acestea sunt motivele pentru care analogia mai sus menționată trebuie să ne pună foarte serios pe gânduri. Pentru că această zicere despre „PSD-ul care trebuie să meargă pentru mulți ani în opoziție” a fost rostită de către un anumit candidat aflat în finala competiției pentru înaltul mandat de Președinte al României. El se numește Klaus Iohannis și, în momentul de față, deține (încă) funcția de președinte al țării. Mai mult, trebuie remarcat că această teză/temă a scoaterii PSD în afara organismelor constituțional constituite ale puterii în statul de drept nu este doar un porumbel care i-a scăpat din gură candidatului, de la și pentru Palatul Cotroceni, ci una dintre tezele/ temele cheie ale ofertei sale electorale.
Cu ceva vreme în urmă, a declanșat acute controverse, replici furibunde și atacuri la persoană un text pe care l-a publicat profesorul Andrei Marga sub titlul „De braț cu Mussolini, Hittler&comp”. Articol în care autorul trăgea un foarte, solid argumentat semnal de alarmă asupra uriașului risc pe care îl reprezintă pentru stabilitatea și siguranța organizării democratice a societății românești realegerea unei persoane cu o asemenea mentalitate totalitaristă, dictatorială pentru un nou mandat prezidențial. Persoană în al cărui discurs revin, desigur într-o altă formulare, tem/teze specifice ale ideologiilor totalitare din Germania și Italia. Încheierea analizei, bogat susținută de texte edificatoare, fiind, de fapt, un avertisment: „Combinația de nepricepere,neoliberalism securist și autoritarism pe care o reprezintă(viziunea politică a lui Klaus Iohannis n.n.)va cauza împotmolirii”. Împotmolirea României, desigur, nu doar a regimului Klaus Iohannis!
Nu vreau, acum, cu doar câteva ore de expirarea termenului legal de desfășurare a campaniei electorale, să rețin atenția cititorului cu o detaliere a demonstrației pe care a realizat-o distinsul universitar și exeget al filosofiei politice Andrei Marga. Fac, însă,mențiunea că pe Andrei Marga este imposibil să îl suspectăm de simpatii,afișate sau voalate, pentru PSD și cu atât mai puțin pentru Viorica Dăncilă. De aceea mă refer la o anumită întâmplare pe care domnia sa a reamintit-o, tot în aceste zile și tot despre Klaus Iohannis. Mă refer la replica cu care i-a răspuns unul dintre diriguitorii Forului Democrat German cu cinci ani în urmă,atunci când a fost felicitat pentru victoria lui Klaus Iohannis la alegerile prezidențiale: „Andrei, așteaptă să vezi”.
Și am văzut cu toții, nu numai Andrei Marga! Am văzut o României profund divizată, o sete neînfrânată de putere din partea unui personaj care,cinci ani la rând, nu a făcut decât să colinde Europa și mapamondul fără să aducă nimic bun pentru țară. Personaj care,acum, ne cere votul pentru un nou mandat prezidențial.
Citește pe Antena3.ro
Scriu aceste rânduri cu revoltă și îngrijorare. Pentru că dacă în toți acești cinci ani am văzut ce vrea și ce poate Klaus Iohannis să ne ofere nouă, cetățenilor țării, fără deosebire de naționalitate, profesie, vârstă, opțiune politică și religie, este cazul să ne gândim, acum ,cât nu este prea târziu, ce avem să vedem în următorii cinci ani, dacă, prin votul nostru, îi vom acorda încă un mandat de președinte al României.
Să nu uităm, de aceea, că unul dintre reproșurile care i s-au făcut cu o semnificativă frecvență lui Klaus Iohannis în spațiul public, în această perioadă- pe care nu avem motive să o numim de dezbatere electorală-, a fost că, în toți acești cinci ani și în momente-cheie pentru țară, a fost doar un președinte de decor.
Există, însă, de pe acum, extrem de îngrijorătoare semnale că, în cazul în care va obține un nou mandat prezidențial, Klaus Iohannis nu va mai fi un personaj de decor, ci va fi un dictator. Iar cultul personalității care prinde contur în aceste zile premergătoare alegerilor de duminică – sub lozinca: „un om al cărui destin a fost scris de Dumnezeu”- este, pe deplin edificator pentru ceea ce va urma în cazul în care Klaus Iohannis va fi „înscăunat ca faraon”, după cum bine i-a spus, aseară, Mircea Badea.
Așadar, români, așteptați să vedeți!
