Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Excepţionalismul românesc” face ravagii în mediile noastre (cu pretenţii) intelectuale. În două forme antagonice, dar la fel de stupide. Şi de toxice.
Există, pe de-o parte, amatorii de mituri glorificatoare şi de recorduri inefabile. Sunt dacofilii pătimaşi, dar mândri că “de la Râm ne tragem”. Cei care-l citează obsesiv pe Herodot (am rămas - nu-i aşa? - cei mai viteji dintre traci) şi par să creadă că voievodatele române au terorizat secole de-a rândul Imperiul Otoman. Sunt cei care indentifică poli energetici prin Bucegi şi “Grădina Maicii Domnului” undeva prin Bărăgan... Că nu există ţară “mai frumoasă şi mai mănoasă” ca a noastră, e deja axiomatic. Nici popor mai primitor, mai paşnic şi mai inteligent.
Era, desigur, firească o reacţie la această peltea de fantezii geto-dace, mistică ortodoxă şi clişee proletcultiste. Din păcate, intelighenţia noastră cosmopolită a căzut în extrema cealaltă. Promovează un alt fel de excepţionalism. Adică încearcă să ne convingă, cu orice ocazie, că suntem excepţional de proşti. Că tot ce e românesc pute. Cultura e minoră; istoria - jenantă; tradiţiile - troglodite; bucătăria – indigestă şi lipsită de rafinament. Autori cu pretenţii, nu bloggeri anonimi, îşi asumă generalizări dintre cele mai idioate: românii sunt primitivi, leneşi şi beţivi. Xenofobi şi homofobi. Şi îşi bat copiii!
Acest tip de autoflagelare a devenit foarte “cool”. O dovadă de “europenism” şi de “civilizaţie” – par să creadă promotorii autodispreţului naţional. Pentru ei, patriotismul e un cuvânt ruşinos . Un simptom de înapoiere. Orice simbolistică identitară (românească) îi irită ca un afront. O bentiţă tricoloră e o provocare de prost gust. Nu, însă, şi steagul secuiesc arborat prin primările din Harghita şi Covasna. Dubla măsură spune multe despre rigoarea intelectuală a acestor formatori de opinie. Cu nimic superioară faţă de a celor care cred – vorba bancului – că dacii comunicau wireless. Şi unii şi ceilalţi seamănă, de fapt, foarte mult. Şi unii şi ceilalţi susţin cu tărie că România e “altfel”. Sub haine diferite, se ascund aceleaşi complexe. Avem, din păcate, elite foarte complexate. Na, am cazut şi eu în păcatul generalizării....
