România în 2030

SCENARII ÎN CIORNĂ
Nici măcar în perioada electorală politicienii noştri nu mimează că văd dincolo de vîrful nasului. Gălăgioasele campanii, cu elefanţi, poduri suspendate, vedete porno, măcăit de raţă şi înfulecatul de mici, girate de partide ce se consideră cu ştaif, demonstrează că pentru mulţi dintre potenţialii aleşi viitorul nu se limitează decît la ziua în care sînt traşi de popor de urechi din urnă. Şi-apoi, Dumnezeu cu mila! La un aşa început de an electoral, cu siguranţă, aşa va fi şi sfîrşitul, la alegerea parlamentarilor.

SCENARII ÎN CIORNĂ
Nici măcar în perioada electorală politicienii noştri nu mimează că văd dincolo de vîrful nasului. Gălăgioasele campanii, cu elefanţi, poduri suspendate, vedete porno, măcăit de raţă şi înfulecatul de mici, girate de partide ce se consideră cu ştaif, demonstrează că pentru mulţi dintre potenţialii aleşi viitorul nu se limitează decît la ziua în care sînt traşi de popor de urechi din urnă. Şi-apoi, Dumnezeu cu mila! La un aşa început de an electoral, cu siguranţă, aşa va fi şi sfîrşitul, la alegerea parlamentarilor.

Poate că unii dintre ei au o viziune. De pildă, ştiu că bugetul României ajunge să fie pe an în jur de 100 de miliarde de euro. Patru ani de mandat înseamnă vreo 400 de miliarde de euro. Aceştia sînt de împărţit pentru clientela de partid. Iată miza, iată de ce fac politică. Dar cum va arăta comuna, oraşul, capitala, România dincolo de un mandat de patru ani, care, la scara istoriei e mai nimic? Cînd populaţia ţării a scăzut din 1990 încoace, la fel ca după un război, cu 1,7 milioane de oameni, nu e nici un motiv de reflecţie şi acţiune? Ce-ar fi dacă, prin 2050, vor fi, să spunem, 16 milioane de români? Normal, locul nu va fi teren viran şi, de pildă, ce-ar fi dacă ar veni vreo patru milioane de israelieni, sătui de situaţia veşnic tensionată de acasă şi vreo opt milioane de olandezi cărora le fuge, la propriu, pămîntul de sub picioare? Să mai punem un milion de chinezi şi cîte un milion de oameni din extrema Rusie, Bangladesh şi din India, în căutarea mirajului european. Fără îndoială, pe politicienii noştri situaţia i-ar lua pe nepregătite, precum ninsoarea iarna.

Pentru o echipă de cercetători de la Centrul Naţional pentru Dezvoltare Durabilă, angrenată într-un proiect susţinut de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, Academia Română şi de Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, realizarea unei Strategii Naţionale care să vizeze următorii 20 de ani este mai mult decît o nevoie urgentă. În document sînt identificate cîteva provocări cruciale ale viitorului şi care, pînă la urmă, ne vor marca viaţa. Prima provocare nominalizată de cercetători o reprezintă energia curată şi schimbarea climei. În 2030, avînd în vedere angajamente internaţionale ale ţării, trebuie ca emisiile de gaze cu efect de seră să fie reduse cu 40%, faţă de anul 1989. Totodată, se impune reabilitarea termică a unui rest de 40% din numărul blocurilor. Proiectul de strategie arată că prin creşterea eficienţei energetice, consumul de energie primară se va reduce cu 30%, comparativ cu media dintre 2001-2005.

O altă provocare majoră este constituită de domeniul transporturilor, prioritar pentru dezvoltarea României. Se consideră că definirea ţintelor pentru 2030 este posibilă doar după ce se definitivează odată planul general de transport pe termen lung. A treia provocare este "producţia şi consumul durabil". Una dintre propunerile echipei de cercetători este ca, începînd  chiar cu 2009 şi 2010, în rapoartele tuturor societăţilor din industrie, agricultură şi transporturi să se introducă obligatoriu informaţii relevante cu privire la managementul resurselor, auditul sistemelor de monitorizare a mediului, precum şi al etichetării ecologice. Obiectivul avut în vedere se referă la decuplarea creşterii economice de degradarea mediului. Avînd în vedere şi acest lucru, ţinta principală este ca sectorul serviciilor să ajungă la 68%-70% din PIB. A patra provocare se referă la conservarea şi gestionarea resurselor naturale. Pronosticul cercetătorilor este că în 2030 România se va alinia la standardele UE în gestionarea apei şi apelor uzate, aceasta după ce în perioada anterioară ar acţiona prioritar în gestionarea deşeurilor, îmbunătăţirea calităţii aerului, conservării biodiversităţii şi patrimoniului natural şi în prevenirea dezastrelor naturale. În ceea ce priveşte sistemul sănătăţii publice, a cincea provocare, în 2030, România ar trebui să fie aliniată deplin la nivelul mediu de performanţă din UE. Incluziunea socială, demografia şi migraţia este a şasea provocare avută în vedere de Centrul Naţional pentru Dezvoltare Durabilă. Potrivit estimărilor, în 2030 România va avea 19,7 milioane de locuitori.

Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României, avînd ca orizonturi anii 2013, 2020, 2030, trebuie să fie pentru politicienii noştri cel puţin un ghid. Ce bine ar fi ca fiecare dintre ei să devină un factor de multiplicare al energiilor creative din comunităţile pe care le reprezintă! Ce bine ne-ar fi ca fiecare dintre noi să se gîndească şi apoi să acţioneze pentru depăşirea unor ştachete stabilite pentru viitor! 20 de ani nu înseamnă mult. Cinci mandate.