Romania, in fata unei mari provocari

De la 1 ianuarie 2007, Romania va trebui sa raspunda unei intrebari dificile, cu implicatii majore in plan politic, dar si social si economic: vrea sa fie un pol de stabilitate in zona sau se lasa cufundata in lupte intestine care au la baza ambitii politice sau interesele diverselor grupuri?

Vedem cu totii ce se intampla in jur, in fostele tari socialiste din Europa Centrala. Cehia, Slovacia, Polonia si Ungaria sunt marcate de stranii crize politice, intr-un moment in care ar trebui sa foloseasca accesul in Uniunea Europeana ca vehicul de dezvoltare. Cehia, din cauza lipsei unei majoritati parlamentare, practic, nu are guvern, fiind in pragul anticipatelor. In Slovacia, actualul guvern are la baza un partid de stanga, suspendat din Partidul Socialist European, pentru ca s-a aliat cu un partid nationalist, care nu este acceptat in Europa. In Ungaria, de cateva saptamani, sunt manifestari impotriva guvernului aproape in fiecare zi. Iar in Polonia, incertitudinea este data de existenta unui guvern minoritar, iar in cazul in care nu va reusi sa gaseasca parteneri pentru a forma o majoritate, este posibila declansarea alegerilor anticipate.

Criza pe care o traverseaza aceste state, cu pierderi mari, mai ales de credibilitate si de imagine, nu face decat sa dea apa la moara euroscepticilor. Acestia au inceput deja sa dea primele semne, spunand: "Uite pe cine am adus in Europa".

De fapt, in discutie este esenta democratiei, a statului democrat, iar cele patru tari trebuie sa raspunda acestor provocari. Daca democratia functioneaza, lucrurile pot merge inainte fara probleme.

Romania trebuie sa invete din greselile statelor recent integrate in Uniune, pentru a nu le calca pe urme. Trebuie sa invatam cum sa ne rezolvam problemele interne, cum sa procedam pentru a ne atinge obiectivele de dezvoltare pe care ni le-am propus si pentru a ne defini rolul pe care vrem sa-l jucam in UE.

Nu trebuie sa ne imbatam cu apa rece. Chiar daca Romania a facut progrese mari in privinta cerintelor de integrare, de la 1 ianuarie 2007 vom fi monitorizati, si orice pas gresit va fi taxat cu severitate. Mai ales ca in statele recent integrate a fost sesizata tendinta de scadere a ritmului reformelor dupa indeplinirea obiectivului de aderare la UE.

Mai avem de recuperat mult pentru a ne apropia de nivelul celorlalte tari din UE. Cine a crezut ca in 16 ani se poate recupera ce am pierdut in 50 de ani se insala. Iar pentru a putea reduce decalajele, trebuie sa avem institutii care sa functioneze. Factorii de decizie, personajele politice care influenteaza dezbaterea publica au de ales intre actiuni care sa faca din Romania un pol de stabilitate, mai ales ca exista o sansa nemaiintalnita de crestere a indicatorilor macroeconomici, si a se lasa angrenati in lupte politice cu mize derizorii.

Cheia pentru ca Romania sa devina un pol de stabilitate in zona este in primul rand propria stabilitate interna. Avem un Guvern de coalitie care a dus Romania in UE. Trebuie sa intelegem importanta momentului aderarii si a perioadei postaderare fata de care ambitiile de partid devin nesemnificative. Daca reusim sa mentinem Coalitia, sa lasam economia sa functioneze fara amenintari de instabilitate, vom reusi. In caz contrar, intram in categoria tarilor despre care am vorbit mai sus, fara a invata ceva din ceea ce vedem, confirmand supozitiile euroscepticilor.