România Mall

Suntem, în primul rând, spectatorii acestui fenomen îndelung mediatizat. Dar riscăm din ce în ce mai mult să devenim, noi sau familiile noastre, şi victimele lui. Infracţionalitatea de mare violenţă nu mai are loc numai în subsolurile lumii interlope, doar în zonele fără lumină dintre blocuri. A ieşit obraznică în stradă, la lumină, acolo unde oamenii se duc  să cumpere haine sau pâine, acolo unde oamenii merg spre casă sau servici, iar copiii se întorc de la şcoală.

Cu puţin cinism, scuzabil, aş spune că mi-e dor de faptele diverse care apăreau în presă cu ceva ani în urmă. Ceea ce se petrece în ultimele săptămâni mi se pare deja mai mult decât o sumă de fapte grave, multe dintre ele fără precedent la noi. Am senzaţia, tot mai clară, că ele formează deja harta unui fenomen foarte nociv, care pare să fie abia la început.

Mă refer – probabil că mulţi dintre dumneavoastră au înţeles deja – la infracţiunile grave care au reţinut atenţia publică de la începutul anului încoace. La atacuri cu arme în centrul oraşelor mari, în plină zi. La spargeri de banci.

La dispariţii de arme din unităţi militare. La războaie cu cuţitele în interiorul unui mall.

Suntem, în primul rând, spectatorii acestui fenomen îndelung mediatizat. Dar riscăm din ce în ce mai mult să devenim, noi sau familiile noastre, şi victimele lui. Infracţionalitatea de mare violenţă nu mai are loc numai în subsolurile lumii interlope, doar în zonele fără lumină dintre blocuri. A ieşit obraznică în stradă, la lumină, acolo unde oamenii se duc  să cumpere haine sau pâine, acolo unde oamenii merg spre casă sau servici, iar copiii se întorc de la şcoală.

Mai mult decât atât, după fiecare eveniment de genul acesta, presa ajunge să afle un întreg cortegiu de fenomene negative cronice, extrem de grave, ascunse de calmul relativ de până acum. Aşa ştim că infractori periculoşi pot părăsi uşor penitenciarele dacă temperatura lor depăşeşte 37 de grade. Aşa ştim că nu sunt căutaţi de nimeni dacă nu se mai întorc. Aşa am ajuns să aflăm că liderii lumii interlope pot fi angajaţi ai Ministerului de Interne sau că în centre comerciale moderne şi luminoase se practică racketingul ca la prăvăliile de cartier.

Fenomenul grav la care mă refeream este explozia crimei organizate pe fondul a două realităţi: criza economică venită din afară, dar, mai ales, scăderea autorităţii statului.

Acest al doilea fenomen e pur românesc. De fapt, avem de a face cu o criză de sistem, instituţiile menite să impună reguli nu au ele însele reguli clare, sau nu le respectă, sau le negociază mereu. Numărul celor care pot fi atraşi în zona infracţională se va mări, din păcate, în lunile care vin. Siguranţa cetăţeanului, în special într-o perioadă de criză economică având drept consecinţă posibilă, între altele, şomajul de masă, trebuie introdusă pe agenda prioritară a acţiunii politice. În momentul de faţă, statul nu pare capabil să facă faţă acestui fenomen.

Primul pas către o soluţie mi se pare evident: să recunoaştem problema la dimensiunile ei reale. Pasul doi înseamnă o responsabilizare reală a tot ce înseamnă clasa politică, dar şi profesionişti din instituţiile legate de ordine şi siguranţa publică. Politizarea situaţiei, de pildă, ar fi semnul sigur că fenomenele negative vor continua şi se vor amplifica. Dacă opoziţia va arunca surâzând acest fenomen în cârca puterii, dacă puterea se va limita la oratorii electorale, sistemul se va dovedi pe mai departe slab. Nimeni nu se pricepe mai bine să exploateze fisurile unui sistem slab decât cei din zona infracţiunilor organizate.

Ca un prim pas înainte, cred că a venit momentul să trecem “oficial” în rândul fenomenelor negative generate de criză, pe lângă şomaj sau fragilizarea diverselor balanţe financiare, şi riscul mărit de amplificare a crimei organizate. Dacă nu vom şti, de pildă, să oferim la timp locuri de muncă pentru cei care au nevoie de ele, ne vom confrunta cu o realitate care nu iartă nicăieri în lume: mafiile de tot soiul au fost mereu mari şi generoşi “angajatori”.