x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

România, o ţară agrară fără agricultură

0
Autor: Miruna Munteanu 22 Mai 2009 - 00:00

Tocmai când Guvernul Boc se străduia să ne convingă că e gata să-i dea crizei de cap, optimismul electoral al Executivului se clatină sub lovitura prognozei meteo: anul acesta vom avea secetă.



Asta înseamnă recolte proaste, deci mai multe importuri de cereale, legume şi fructe. Se estimează deja o pagubă de câteva procente din PIB. Da, ploaia (sau lipsa ei) afectează considerabil economia naţională. La fel ca în urmă cu 100 de ani, când Carol I îşi nota zilnic în jurnalul personal starea vremii. Agricultura românească nu pare să fi evoluat prea mult de atunci.

România are o suprafaţă agricolă de 14,7 milioane de hectare, dintre care 10 milioane sunt terenuri arabile. Peste 45% din populaţia ţării locuieşte la sate. Circa 30% din populaţia activă lucrează în agricultură. Un procent enorm faţă de media europeană, de numai 5,6%. Şi totuşi, aproape 40% din terenurile cultivabile sunt pârloage. Un adevărat paradox.

La fel de îngrijorător este faptul că, în ciuda unui potenţial remarcabil, producţia agricolă românească nu a reuşit până acum nici măcar să se apropie de cotele negociate cu Uniunea Europeană. Responsabilii pentru dezastrul agriculturii româneşti nu trebuie căutaţi în afara graniţelor, ci printre aleşii neamului. Puţini politicieni postdecembrişti au ratat vreodată ocazia să-şi declare public dragostea nepieritoare pentru ţărănimea română.

Şi totuşi, modernizarea agriculturii şi dezvoltarea rurală au fost până acum doar sloganuri electorale. În anii '90, nepăsarea autorităţilor a avut efecte devastatoare: sistemul naţional de irigaţii a fost lăsat în paragină, utilajele agricole au fost uitate în şoproane, la mâna hoţilor de fier vechi. Incertitudinile cu privire la proprietatea asupra pământului, prelungite adesea de interesele oneroase ale aleşilor locali, au descurajat orice fel de investiţii.

Interese mult mai mari, dar la fel de oneroase, au promovat importurile cerealiere, aducătoare de comisioane. În defavoarea producţiei interne.

Aderarea României la Uniunea Europeană a obligat oficialităţile de la Bucureşti să îşi asume angajamente ferme cu privire la agricultură. Ele au rămas însă doar pe hârtie. Nici măcar fondurile generoase alocate de Bruxelles modernizării acestui sector nu au reuşit să-i trezească din letargie pe guvernanţii noştri. Cu proiecte serioase, am fi putut atrage, până în 2013, până la 8 miliarde de euro. Nerambursabili! Dar şi greu de deturnat. Neinteresant, deci, pentru mahării dâmboviţeni.

Să nu credeţi, însă, că agricultura nu-i preocupă deloc pe politicienii noştri! Dimpotrivă, mulţi dintre ei cunosc perfect potenţialul acestui domeniu. Ştiu totul despre concesionările terenurilor de vânătoare, despre defrişările pădurilor statului, despre dezafectarea staţiilor de cercetare de dragul dezvoltatorilor imobi-liari, sau despre costurile unei alarme aviare... Aşa se fac, la noi, banii din agricultură...

Şi nu puţini. Şi, totuşi, specialiştii afirmă la unison că agricultura ar putea fi marea şansă a României. Fiindcă astăzi statutul de "ţară agrară" nu mai este un handicap, ci un atu - pe fundalul iminentei crize alimentare care ameninţă planeta.

"Investiţiile în agricultură sunt cea mai bună metodă de a lupta împotriva sărăciei", se arăta, anul trecut, într-un raport al Băncii Mondiale. La Bucureşti, politicienii s-au grăbit să includă aceste vorbe memorabile în retorica de campanie. Apoi au alocat Agriculturii cel mai mic buget din ultimul deceniu.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de