Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Așadar, aici am ajuns după 26 de ani de la căderea regimului monopartid al cuplului prezidențial și al acoliților săi: de la o Românie stat al societății socialiste multilateral dezvoltate, la o Românie, stat al represiunii politice, juridice și neo-securiste multilateral dezvoltate?!
Fac din capul locului precizarea că sintagma ,,stat represiv’’ a fost folosită, cu o semnificativă frecvență, la o recentă dezbatere organizată în cadrul prestigiosului forum diplomatic și cultural care este Fundația Europeană Titulescu care avea ca temă concluziile recentului Forum de la Davos. Reuniune la care- și în acest an- România nu a fost invitată și nici nu a fost reprezentată în colectivul de experți care au redactat documentul de bază.
Situație dureroasă care mă face să mă întreb și să întreb, la rândul meu: oare chiar nu i-a pus foarte serios pe gânduri pe tehnocrații de la Palatul Victoria și din organismele aferente această realitate? Și dacă, totuși, prin metoda reducerii la absurd, admitem că i-ar fi îngândurat întrucâtva, la ce concluzii au ajuns și, în primul rând, ce au de gând să facă pentru a ieși din acest marasm?
La urma-urmelor, de ce s-ar mai obosi pseudo-guvernanții lui varză de Bruxelles să răspundă , de vreme ce, de când s-au proțăpit în înaltele lor funcții, nu mai contenesc să ne dea, în cascadă, replici rușinos de edificatoare pentru ceea ce cred ei că suntem noi, talpa țării? Iacătă, ieri sau alaltăieri, însăși ministra (in)justiției, Raluca Prună – doamna căreia la o dezbatere publică magistra sa nedezmințită, euro- pârăcioasa Monica Macovei, îi susura la ureche ceea ce trebuie să recite textual și fără abatere- a declarat că Laura Codruța Kovessi va mai primi un nou mandat la cârma DNA! Mandat pentru care o recomandă performanțele sale îndelung medaliate de către prestigioase instituții ale mediului juridic, civic și, deloc în ultimul rând, diplomatic.
Ce ne facem, însă, dacă nu toată lumea trăitoare pe aceste străbune meleaguri împărtășește, pe deplin și necondiționat, vibrantul omagiu pe care doamna ministru îl aduce mândrei doamne cârmaci al DNA? Unii având chiar îndrăzneala de a invoca niște secvența mai vechi sau mai noi în care oameni simpli, mulți demult trecuți de vârsta pensionării, erau aduși cu mascați și cătușe la DNA numai pentru că la Referendumul din 2012 au votat pentru ca Amiralul Dezastrului Național să ne lase în pace ca să ne vedem de munca noastră și de nevoile noastre. Asta ca să dau numai un singur exemplu dintr-un lung șir de abuzuri ale aceluiași DNA sub conducerea aceleiași doamne strateg și tactician al campaniei <
Cunosc de pe acum sloganul cu care niște postaci cuTraian Băsescu în suflet îmi vor sări la beregată și anume că DNA-ul dă zi de zi, ceas de ceas și pas cu pas lovituri nimicitoare corupției și corupților. Mulțam frumos de răspuns, numai că , spre sincerul meu regret,nu pot să mă raliez la acest entuziasm colectiv dirijat, atâta vreme cât colectarea făptașilor de către DNA se face într-un mod nu doar pe undeva selectiv, ci de-a dreptul bătător la ochi de selectiv. Adică numai dintr-o anumită parte a spectrului politic, așa încât, nici până acum, nu s-au făcut pași substanțiali, decisivi în judecarea maldărului de dosare în care figurează, ca eroi principali , Traian Băsescu și alți membri ai famigliei sale, atât în formula sa restrânsă – celula de bază a societății- , cât și în cea generalizată- de clan mafiot.
În realitate, la noi, aici și acum, funcționează un stat prin excelență represiv care a confiscat, a deturnat și a denaturat dorința firească a cetățenilor de dreptate și de justiție și, acționând prin instituțiile pe care le-a confiscat, se comportă într-un mod de cea mai josnică inspirație stalinistă. În acest fel, instituții care ar fi trebuit să fie în slujba cetățeanului și a intereselor majore ale societății românești, nu mai sunt decât făptuitori ai unor revoltătoare abuzuri în cascadă pentru care nu răspund și nici nu prea sunt șanse să răspundă într-un viitor prea apropiat. Una dintre cele mai scandaloase dovezi în acest sens fiind refuzul încrâncenat al factorilor instituționali de a stabili, adopta și pune în practică cadrul normativ necesar pentru a deveni operant dezideratul răspunderii materiale a magistraților. Lege cu atât mai necesară cu cât de la bugetul statului se plătește din greu bănet pentru plata daunelor produse de niște sentințe pronunțate de magistrați, de cel mai multe ori, la ordinul procurorilor.
În aceste împrejurări să nici nu ne mai fie de mare mirare dacă atunci când, în sistemul juridic, se mai găsesc oameni curajoși și demni, care spun răspicat adevărul, caracatița băsizată îi scoate imediat din joc și îi persecută în fel și chip. Toate aceste samavolnicii petrecându-se- atenție mărită- sub flamura atot-biruitoare a apărării independenței justiției! Onor CSM dixit și punct!
Dar cum nemulțumirea este tot mai mare, deși nu chiar într-o măsură direct proporțională cu cotele de revoltă pe care le merită tehnocrato-nesimțirea unor cam prea mulți guvernanți, și mai ales dacă se mai încumetă niște gazetari, cum sunt cei de la Antena 3 și Jurnalul Național, să spună răspicat și argumentat adevăruri rușinoase, atunci mintenaș statul represiv intră în acțiune. Drept pentru care intră pe fir haidamacii ANAF-ului, cu mașinile, patalamalele și cu nesimțirea din dotare și nu se lasă până când, zic ei, nu au pus liniște. Liniște care <
Că vremelnicii guvernanți se înșeală crunt în meschinele lor calcule le-ar fi putut-o dovedi și mulțimea impresionantă de oameni care au venit vineri după amiază în Piața Constituției, ca și drept, mesajele pe care inimoșii mei confrați le primesc din țară și din străinătate. Puneți vă rog, față în față oricare imagine de la întâlnirea cu oamenii a jurnaliștilor trustului Intact și oricare alta, la libera alegere, de la cacealmaua de sâmbătă seara din Piața Universității, însăilare care se vroia o replică zdrobitoare dată antenelor și susținătorilor lor și vă veți convinge în care parte se înclină balanța.
În aceste împrejurări, unii văd soluția unei remanieri, alții într-o moțiune care să ducă la căderea guvernului, în fine, mai sunt și oameni răbdători care amână rezolvarea după alegerile locale sau după parlamentare. Dincolo, însă,de oricare soluție de etapă, un lucru trebuie să fie spus: indiferent cât de ispititoare sau de măgulitoare vor fi promisiunile din campania electorală soluția de fond nu poate consta decât într-o schimbare de viziune și de sistem de guvernare. Adică o strategie care să determine o mișcare radicală prin care instituțiile statului de drept să fie luate din mâinile celor care le-au confiscat și le manipulează în slujba intereselor lor criminale și readuse la menirea lor corectă și unică. Adică în slujba cetățeanului și a colectivităților din care acesta face parte și ale cărei norme le recunoaște și le respectă.
