Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ibericii au dat cu fotbalul peste ocean. Spania şi Portugalia s-au întâlnit în ultimul meci al etapei care a lăsat turneul final în opt competitoare. Teoretic, cele mai bune. Practic însă, zona de elită a mai fost violată şi de întâmplări aiurea, de întâmplări care, pe alocuri, au cam dat peste cap adevărurile insuficient protejate. Chiar şi în sferturi, împerecherea echipelor lasă loc îngăduinţei. Meciul Uruguay - Ghana oferă uneia dintre cele două echipe, ambele de plan secund, şansa certă a semifinalelor. La fel de cert este şi faptul că, în urma confruntării dintre Argentina şi Germania, una dintre cele două echipe, oricare dintre ele mai bună decât Ghana şi Uruguay la un loc, va fi stopată în drumul către cucerirea trofeului. Această stare de fapt îmi creează o părere de rău, despre care am mai vorbit şi o să mai vorbesc până ce timpul va reuşi să estompeze amintirile neplăcute. Deocamdată însă rămân la ultimul meci al sferturilor, la meciul dintre Spania şi Portugalia.
Mărturisesc sincer că victoria Spaniei mi-a răsfăţat un subiectivism pe care îl recunosc cinstit. Un subiectivism creat de două echipe - Barcelona şi Real Madrid - care salvează ideea de spectacol în fotbal, dar un subiectivism şi mai pronunţat creat de faptul că în ultimul an am urmărit îndeaproape Liga Adelante. Ligă în care şi-a făcut nume respectat Ionel Dănciulescu. Ei bine, seriozitatea şi consistenţa meciurilor din Segunda, un campionat cu 22 de competitoare, m-au convins că fotbalul spaniol are temelie, că nimic nu este lăsat în voia sorţii. Că nu doar banul alimentează performanţa, că el se poate risipi aiurea atunci când nu este aşezat cu grijă în chiverniseală de bun gospodar. De aceea m-a bucurat calificarea Spaniei şi rămân cu părerea de rău că ea se află pe aceeaşi parte a tabloului cu Argentina. O altă echipă pe care o simpatizez. Dar nu neapărat pentru ce are ea în terenul de joc. Acolo, pe bancă, îl aflu cu o mare bucurie pe Maradona. Şi mă gândesc cât de adevărat a fost acest fotbalist. Şi mă gândesc cât de păcălitoare este uneori observaţia superficială, cât neadevăr poate încăpea în verdictele grăbite.
Şi astfel revin din nou la meciul Spania - Portugalia, meci în care, chiar dacă nu aţi observat, s-a străduit şi Cristiano Ronaldo.
Cristiano Ronaldo a reprezentat o altă stea căzătoare a nopţilor africane. Comentatorii s-au grăbit să-i găsească scuză pentru evoluţia penibilă din ultimul meci. Vezi, Doamne, cele vreo 13 milioane de euro pe care Cristiano le încasează de la Real i-au stat în gât atunci când a fost vorba să lupte împotriva coechipierilor de la echipa de club. Eu nu l-aş acuza de asemenea sensibilităţi pe Cristiano. Pentru că nici în meciurile din grupă Ronaldo n-a lustruit vreo firmă de mare stea.
