Ruptură prezidenţială între Ridzi şi Eba

Diversiunea partinică a ministresei Monica Iacob Ridzi a împerecheat Ziua Tineretului, adică 2 Mai, cu o plângere penală la DNA şi cu declanşarea unei anchete parlamentare. Sub lupă se află maniera în care deţinătoarea portofoliului ministerial a spart aproape şapte sute de mii de euro în chindii sărbătoriceşti cu iz electoral.

Nu am competenţă în domeniu şi nici toate informaţiile pentru a mă pronunţa în privinţa caracterului penal al respectivei acţiuni, al unei posibile fraude financiare girate de ministrul Tineretului şi Sportului. În acest sens aştept verdictul instituţiilor de drept. Îmi este însă foarte clar că Monica Iacob Ridzi s-a vrut un fervent agent electoral al Elenei Băsescu şi pentru materializarea acestei intenţii a cheltuit într-o mare nesimţire bani de la bugetul de stat.

Excesul de zel şi îndatorarea partinică de care a dat dovadă ministrul Tineretului şi Sportului au izvoare istorice. Monica Iacob Ridzi a fost spărgătoare de norme în propaganda pe care i-a făcut-o Elenei Băsescu atunci când aceasta s-a înşurubat în fruntea organizaţiei de tineret a PD-L pe post de secretar ge­neral. Recompensa a fost pe măsură. Monica Iacob Ridzi s-a ales cu un portofoliu ministerial şi chiar cu un minister crescut în rang, cu dedicaţie, de la statutul de agenţie naţională.

Alternanţa îţi dau, îmi dai a continuat cu susţinerea independentei Elenei Băsescu în campania electorală pentru obţinerea mandatului de parlamentar european. Reuşita odraslei prezidenţiale a creat o stare de entuziasm care a dezechilibrat-o pe Monica Iacob Ridzi.

Doamna ministru a cam sărit peste cal. A exploatat peste măsură prietenia conjuncturală cu Elena Băsescu, i-a luat faţa lui Emil Boc la revenirea acesteia în PD-L, a avut în permanenţă o atitudine ţâfnoasă şi provocatoare în relaţiile pu­blice. Astfel a generat antipatii gratuite faţă de gruparea pe care o reprezenta, a generat esca­ladarea unui conflict de care atârnă nume grele, a creat o grea povară de imagine pentru colegii de partid, pentru prietena sa conjuncturală şi chiar pentru preşedinte. Aceste gafe nu vor rămâne fără decont chiar dacă, deocamdată, aparenţele solidarităţii partinice sunt bine protejate.

Monica Iacob Ridzi a avut o prestaţie lamentabilă la prima întâlnire în cadrul comisiei de anchetă a Parlamentului. Siguranţa ministrului care-i spânzura de limbă pe contestatarii săi s-a topit într-o bâlbâială penibilă. Cea care pretindea că subordonaţii săi au lucrat doar în interiorul legii spune acum că nu doreşte să-şi asume vina nici unui angajat al ministerului. Deja vorbim despre vinovăţii? Cea care susţinea că banii au fost cheltuiţi cu mare chibzuinţă şi neapărat în cele mai ieftine oferte vrea acum să ceară un audit extern.

Monica Iacob Ridzi a greşit şi greşeşte în continuare. Greşeşte dacă va considera că ai săi colegi de partid o susţin necondiţionat. O anunţ pe această cale că obstrucţionarea acti­vităţii comisiei de anchetă nu viza neapărat protejarea sa. Altul este adevăratul mobil al obstrucţionării. Un părinte grijuliu face eforturi disperate pentru a evita inerenta apariţie în faţa comisiei de anchetă a beneficiarei serviciilor doamnei Ridzi. Este vorba despre Elena Băsescu.