Am dreptul sa nu cred neam in "onorabilitatea" demisiei ministrului de interne, Ioan Rus, si nici in "motivele personale" care au determinat-o, simultan, pe aceea a ministrului delegat pentru administratia locala, Victor Paul Dobre. Cu un "efort intelectual" de care Basescu nu-l credea deunazi capabil, Rus ar fi trebuit totusi sa dea explicatii mai argumentate ale gestului sau, nu doar sa invoce "presiuni politice" venite din ambele parti, fara a zice nimic concret. Postul de ministru de interne, intr-un moment crucial al luptei, al crizei politice din tara nu-i un loc de joaca, de unde un pusti bosumflat isi ia jucariile si pleaca pur si simplu. Demisia si, mai ales, recalandrarea afirmatiilor lui Rus, care s-a-ntors la sustinerile initiale privind existenta a 18,2 milioane de alegatori ii vin manusa lui Basescu si se suprapun perfect pe afirmatiile acestuia de luni seara. Ceea ce ma face sa-mi aduc aminte - rememorand scamatoria Grupului de la Cluj, care, in 2005, la Congresul PSD, i-a tras clapa lui Iliescu, intorcand armele exact cand acesta se simtea tare pe pozitii - ca Rus e un exersat artizan de lovituri de partid. In cazul asta, de guvern.
Ca din intamplare, dupa nici o ora de la defectiunea lui Rus, a reintrat in scena si actorul principal de la Curtea Constitutionala, cel "emanat" de Basescu, Augustin Zegrean. Dupa un lung sir de intorceri ca la Ploiesti si alte slalomuri din ultima saptamana, de asta data Zegrean i-a trimis o noua nota lui Ponta, cerand nu listele electorale permanente reactualizate - deci, debarasate de decedati, persoane fara documente, cu domiciliul stabil nu se stie unde, ori plecate de zeci de ani din tara: sunt sumedenie de asemenea exemple concrete - ci doar listele valabile la 29 iulie. Asadar, CCR e dispusa sa ia de bune acele liste continand fantome si chiar oameni in viata, dar care, din propria vina (n-au acte, domiciliu etc) nu au dreptul sa se prezinte la vot. Ceea ce, ghici ciuperca, ii convine de minune Suspendatului.
Sa recapitulam pe scurt. Traian Basescu a fost suspendat corect constitutional prin vointa Parlamentului. La referendumul de demitere, 7,2 milioane de cetateni au cerut sa i se ia definitiv mandatul, in timp ce doar vreo 800.000 au fost de partea lui. Restul au stat acasa, fie sechestrati de apelul iresponsabil al lui Basescu de a boicota exercitiul profund democratic al referendumului, fie dintr-un indiferentism culpabil. Realitatea politica si sociala a Romaniei e data insa de exprimarea directa, la urne. Iar pe aceasta nu o poate batjocori si sfida nimeni, fie ca se numeste Basescu, Zegrean, Blaga, Boc si ceilalti eiusdem farinae, fara a-si asuma riscul unor reactii chiar de strada, cu urmari greu de anticipat. Asta sa fie pretul pe care Romania sa-l plateasca pentru inversunarea unui om si a anturajului sau grav compromis de ani de guvernare haotica si corupta?!
Ramanand pe terenul sovaielilor si balbaielilor de la CCR, glazurate de chiulul de la BEC, de jocul suspect al Autoritatii Electorale Permanente, de manevrele stranii ale Codrutei Kovesi, dar si de brambureala totala din alte institutii ale statului, cred ca procesul evaluarii populatiei, al stabilirii cat mai corecte a numarului de alegatori nu trebuie intrerupt. Ii place sau nu lui Basescu&Co, aproximatiile de neconceput nici in Evul Mediu trebuie sa inceteze. Nu doar referendumul actual, ci si viitoarele alegeri parlamentare si prezidentiale pot si trebuie sa aiba loc intr-un stat care stie barem cati cetateni are.