Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Moscova a demonstrat săptămâna trecută că nu pune preţ pe angajamentele sale internaţionale când e vorba despre tot ceea ce consideră că este zona ei de influenţă. Negocierile diplomatice de calmare a spiritelor sunt pentru Federaţia Rusă doar modalităţi de a-şi adormi partenerii de discuţie până când sunt îndeplinite condiţiile să pună lumea în faţa faptului împlinit.
Deşi Federaţia Rusă se confruntă cu o catastrofă din cauza violentelor incendii de pădure, tocmai acum s-a găsit să îşi trimită rachetele în Abhazia, provincie a Georgiei, în care etnici ruşi au cerut independenţa în 1991, fapt care a declanşat apoi un război crud. Separatiştii ruşi au preluat controlul provinciei în 1993, când aproape au distrus capitala Suhumi şi şi-au autoproclamat independenţa în 1999. Dar comunitatea internaţională, în afară de Moscova, fireşte, şi câţiva aliaţi ai ei, nu recunoaşte independenţa Abhaziei şi susţine integritatea graniţelor Georgiei. Aşadar, comandantul forţelor aeriene ruse, generalul Alexandr Zelin, a anunţat săptămâna trecută că Federaţia Rusă a deplasat în Abhazia sisteme de rachete sol-aer S-300 pentru „a proteja spaţiul aerian al Abhaziei şi al Osetiei de Sud". Mişcarea strategică atât de intempestivă a fost precedată de vizita în zonă a preşedintelui rus Dmitri Medvedev.
Prin acest gest al Moscovei, toate eforturile Uniunii Europene de a găsi soluţii de cooperare şi de detensionare a situaţiei în regiune par simple exerciţii pe hârtie. După mutatul rachetelor ruseşti în Abhazia, înaltului reprezentant pentru relaţii externe al UE, Catherine Ashton, nu i-a rămas decât să îşi arate îngrijorarea şi să inventarieze sec faptul că decizia Moscovei este în contradicţie cu Acordul de încetare a focului în şase puncte dintre Georgia şi Federaţia Rusă, încheiat după invazia rusească din 2008. Şeful diplomaţiei europene nu a putut decât să mai spună o dată că UE consideră că stabilitatea la ţărmul Mării Negre se bazează pe principiile respectării independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Georgiei. Sigur, reacţia respectivă se consemnează, însă rachetele rămân.
Pe lângă mesajul simbolic pe care îl transmite Moscova prin aducerea sistemului S-300 în Abhazia există şi o miză militară. „Scutul" rusesc nu este pus să-i apere pe ruşi de eventualele rachete iraniene, fiindcă Federaţia Rusă şi-a făcut o plăcere din gâdilat orgoliul Teheranului. De asemenea, rachetele nu sunt cu adevărat nici un răspuns la scutul american, care va fi instalat inclusiv în România. Oricum, scutul amintit este un sistem defensiv, iar dacă ruşii ar fi simţit un pericol real dinspre NATO şi UE şi-ar fi instalat şi întărit bateriile de rachete pe la Novorossisk, pe la Krasnodar sau, de ce nu, pe plajele de la Soci, deci pe propriul teritoriu. De fapt, sistemul S-300 are rolul de a întări şi mai mult prezenţa militară a Federaţiei Ruse în Marea Neagră, pe fondul bătăliei din domeniul energetic şi al preconizatelor conducte. Supremaţia militară pe care o urmăresc strategii ruşi în Marea Neagră, la graniţa UE şi NATO şi slăbirea prin orice metode a aliatului european, Georgia, arată că Moscova este consecventă. Adoră politica forţei.
Citește pe Antena3.ro
