x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Rusia îşi rânjeşte rachetele din Abhazia

Rusia îşi rânjeşte rachetele din Abhazia

de Razvan Belciuganu    |    18 Aug 2010   •   00:00

Moscova a demonstrat săptămâna trecută că nu pune preţ pe angajamentele sale internaţionale când e vorba despre tot ceea ce conside­ră că este zona ei de influenţă. Ne­go­cierile diplomatice de calmare a spiritelor sunt pentru Federaţia Ru­să doar modalităţi de a-şi adormi partenerii de discuţie până când sunt îndeplinite condiţiile să pună lumea în faţa faptului împlinit.

Deşi Federaţia Rusă se confruntă cu o catastrofă din cauza violentelor incendii de pădure, toc­mai acum s-a găsit să îşi trimi­tă rachetele în Abhazia, provincie a Georgiei, în care etnici ruşi au ce­rut independenţa în 1991, fapt care a declanşat apoi un război crud. Separatiştii ruşi au preluat controlul provinciei în 1993, când apro­ape au distrus capitala Su­humi şi şi-au autoproclamat independenţa în 1999. Dar comunitatea internaţională, în afară de Mos­cova, fireşte, şi câţiva aliaţi ai ei, nu recunoaşte independenţa Ab­haziei şi susţine integritatea gra­niţelor Georgiei. Aşadar, co­mand­antul forţelor aeriene ruse, ge­neralul Alexandr Zelin, a anun­ţat săptămâna trecută că Federaţia Rusă a deplasat în Abhazia siste­me de rachete sol-aer S-300 pentru „a proteja spaţiul aerian al Ab­ha­­ziei şi al Osetiei de Sud". Miş­ca­rea strategică atât de intempestivă a fost precedată de vizita în zonă a pre­­şe­dintelui rus Dmitri Medvedev.

Prin acest gest al Moscovei, toate eforturile Uniunii Europene de a găsi soluţii de cooperare şi de de­tensionare a situaţiei în regiune par simple exerciţii pe hârtie. După mutatul rachetelor ruseşti în Abhazia, înaltului reprezentant pentru relaţii externe al UE, Ca­the­rine Ashton, nu i-a rămas decât să îşi arate îngrijo­ra­rea şi să inventarieze sec faptul că decizia Mos­co­vei este în con­tra­dicţie cu Acordul de încetare a fo­cului în şase puncte dintre Georgia şi Federaţia Rusă, încheiat după invazia ru­sească din 2008. Şe­ful diplomaţiei europene nu a pu­tut decât să mai spună o dată că UE consideră că stabilitatea la ţărmul Mării Ne­gre se bazează pe principiile res­pec­tă­rii independenţei, su­ve­ra­ni­tă­ţii şi integrităţii teritoriale a Geor­giei. Sigur, reacţia respectivă se consemnează, însă rachetele rămân.

Pe lângă mesajul simbolic pe care îl transmite Moscova prin adu­cerea sistemului S-300 în Ab­ha­zia există şi o miză militară. „Scu­tul" rusesc nu este pus să-i ape­re pe ruşi de eventualele ra­che­te iraniene, fiindcă Federaţia Rusă şi-a făcut o plăcere din gâ­di­lat orgoliul Teheranului. De ase­me­nea, rachetele nu sunt cu ade­vă­rat nici un răspuns la scutul ame­rican, care va fi instalat inclusiv în România. Oricum, scutul amin­tit este un sistem defensiv, iar dacă ruşii ar fi simţit un pericol real dinspre NATO şi UE şi-ar fi ins­talat şi întărit bateriile de ra­che­te pe la Novorossisk, pe la Kras­nodar sau, de ce nu, pe plajele de la Soci, deci pe propriul teritoriu. De fapt, sistemul S-300 are ro­lul de a întări şi mai mult prezenţa mi­litară a Federaţiei Ruse în Ma­rea Neagră, pe fondul bătăliei din do­meniul energetic şi al preco­ni­za­telor conducte. Supremaţia mili­ta­ră pe care o urmăresc strategii ruşi în Marea Neagră, la graniţa UE şi NATO şi slăbirea prin orice me­tode a aliatului european, Georgia, ara­tă că Moscova este consecventă. Adoră politica forţei.

×
Subiecte în articol: editorial