Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cănd Brigitte Bardot a venit in paradisul numit Saint Tropez, in mai 1958, avea 24 de ani şi devenise deja sex-simbolul cinematografului francez. Vila cu 12 incăperi pe care şi-o adjudecase deja acolo era intr-o stare deplorabilă.
Cănd Brigitte Bardot a venit in paradisul numit Saint Tropez, in mai 1958, avea 24 de ani şi devenise deja sex-simbolul cinematografului francez. Vila cu 12 incăperi pe care şi-o adjudecase deja acolo era intr-o stare deplorabilă. Plină cu vegetaţie bogată care invadase puţurile, fără apă curentă şi cu ferestrele stropite de mare. Sătulă de petrecerile cu pretenţii de la Paris, nu-şi dorea decăt o scăpare. "Saint-Topez va fi refugiul meu", a spus actriţa după ce s-a instalat. Cunoştea locul dinainte, in copilărie venise de multe ori cu părinţii in vacanţe. Insă abia acum incepea să-l iubească insă cu adevărat. A inceput să-şi trăiască cea mai frumoasă perioadă de incognito din viaţa ei. Saint Tropez-ul era pe atunci un fel de Vama Veche de-a noastră de prin anii â70-â80, foarte nonconformist.
Restaurantul preferat de Brigitte şi prietenii săi era Club 55. In curtea unei case vechi de piatră, o terasă modestă, cu 20-30 de mese de lemn umbrite de copaci. Acum totul e plin de iahturi şi de... fiţe. Iar la Club 55, deşi s-a păstrat boema, vin Bono şi Regina Rania a Iordaniei să mănănce legume crude inmuiate in vinaigratte şi să bea un vin rose. Sau multă şampanie. Totul e să fii văzut, să ai ochelarii de soare stil libelulă in dotare şi să nu te intereseze mare lucru. Şi iar multă şampanie. O fi o formă de manifestare a nefericirii? Poate madame Lily Bollinger avea dreptate cănd spunea: "Beau şampanie doar atunci cănd sunt fericită sau atunci cănd sunt tristă. (â¦) Cănd sunt cu cineva consider şampania obligatorie. O sorb incet dacă nu mi-e foame şi o beau cu poftă dacă sunt flămăndă. Altfel n-o ating niciodată. Decăt dacă mi-e sete".
