Sa gandim pozitiv?

Au trecut deja 16 ani. Rand pe rand, ne-am descotorosit de democratiile "originale", de formulele mai mult sau mai putin deviante fata de "norma" occidentala. Un singur lucru, cred, nu am reusit, si asta risca sa ne amane la nesfarsit proiectele. Nu am reusit inca sa gandim pozitiv

Daca ar fi sa exprim, in vorbe putine, concluzia pe care pot sa o trag, urmarind declaratiile si scandalurile din ultima vreme, as spune: stim ce nu vrem, dar nu stim ce vrem. Este foarte clar ca, din motive care tin de logica lui "asa nu se mai poate", s-a creat o bresa in intregul sistem de comunicare valabil pana acum. Suntem intr-un fel de tranzitie catre alt limbaj, catre alta lume de valori si comportamente, dar nu gasim inca nici cuvintele si poate nici ideile potrivite pentru a ne manifesta. Simtim nevoia sa spunem adevarul "verde-n fata", dar de aici si pana la "a da cu bata-n balta", a jigni nu este decat un pas. Sunt, la fel ca multi romani, fie ei politicieni, analisti sau ziaristi, membri ai societatii civile sau persoane fara nici un fel de veleitate in a se manifesta public, sunt, ca si multi oameni din aceasta tara, interesat de ceea ce s-a numit "reforma morala" a societatii. Sustin cu toata convingerea deconspirarea Securitatii ca politie politica, demascarea celor care au facut rau. De asemenea, urmaresc cu relativ interes ceea ce se intampla in PSD si imi dau seama de dificultatile enorme pe care le intampina acest partid in incercarea de a recupera increderea cetatenilor. Citesc sau aud, in fiecare saptamana, declaratii dintre cele mai tari privind unele probleme de morala. Pot fi de acord in continut cu unele dintre ele, dar dezavuez forma in care sunt spuse.

De fapt, limbajul declaratiilor si conflictelor la scena deschisa nu este ceea ce ma deranjeaza in mod fundamental. Nu am trait si nu traiesc in lumea ingerilor, am auzit in viata mea destule. Sunt insa cel putin doua aspecte pe care tin sa le formulez aici, intrucat ele vin sa puna intr-o alta lumina manifestarile umorale, pasiunea deosebita pe care nu incetam sa o punem, din nou si din nou, in chestiuni din ce in ce mai vechi. Cand citesc presa straina ma intristeaza sa remarc distanta dintre problematica dezbatuta acolo si cea de la noi. Am senzatia ca, de ani si ani de zile, ne impiedicam de aceleasi lucruri, discutam exasperant despre aceleasi subiecte (coruptie, reforma morala, tranzitie etc.), fara sa schimbam nimic, fara sa rezolvam nimic. Ramanem in urma fata de Occident, dar - ceea ce este si mai grav - ramanem in urma fata de noi insine. Ai spune ca ne invartim permanent in jurul cozii, fara sa fim in stare sa atacam problema decat verbal. Am pierdut cateva batalii in lupta cu timpul, nu am reusit sa depasim la timp anumite etape. Iar ceea ce ne propunem acum cel mai adesea este numai recastigarea bataliilor pierdute, chiar daca razboiul real se duce azi pe alte fronturi. Dar esential nu e numai sa corectam mostenirile rele pe care le-am primit, ci si sa lasam o mostenire buna noi insine.

Al doilea aspect, care are legatura directa cu modalitatea "centrifuga" de a aborda o cauza, este absenta modelelor pozitive, in primul rand a atitudinii pozitive. Noi stim foarte bine ce nu ne place, stim bine ce nu este bine; dar ce este bine? Asta nu stim. Trebuie sa recunoastem ca negatia este cel mult un mijloc de a sesiza ca exista o problema, insa nu este o cale de rezolvare. Inainte de a reforma clasa politica, pentru ca actualii politicieni "nu sunt buni", ar trebui sa ne gandim cum am vrea sa arate ea, ce calitati intelectuale si morale trebuie sa aiba un om, astfel incat sa fie eligibil pentru o functie publica. Simpla distantare de modelele actuale reprezinta doar una din premise; trebuie sa venim, in schimb, cu un model pozitiv, normativ.