Stăteam la un taifas televizat cu Ştefan Iordache în fundul curţii lui din comuna de pe malul Snagovului, pe scăunele pitice, olteneşti, cu ceşti de lut pentru cafeaua fiartă în cuptorul de pământ, sprijinindu-ne spatele de o ladă de zestre veche de peste 200 de ani. „Mi-am ridicat cruce în ţintirimul satului, mi-am scris şi numele în fruntea distribuţiei, vreau să crească pe pieptul meu iarbă românească, să mă calce talpă de român că iubesc adânc România” . Îl laud pentru bijuteria de rol creată în „Ciuleandra” , el zice că piscul creaţiilor lui e personajul principal din „Cel mai iubit dintre pământeni” . Se destăinuie că uneori nici el nu mai ştie cine este adevăratul Ştefan Iordache, după ce într-o seară îl joacă pe Richard, a doua zi pe un barman flegmatic, iar apoi pe un actor la apusul cari¬erei. Cum încearcă să se scuture de pielea personaju¬lui de pe scenă? „Rămân ultimul în teatru, mai luminează doar un bec chior şi ies pe scenă rostind o replică importantă din piesa abia încheiată. Mă ascultă doar femeia de serviciu spri¬jinită în mătură. Merg pe jos până acasă pe străzile pustii şi apoi la lumina veiozei mă apuc să învăţreplicile noului rol pentru care am repetiţie a doua zi. Când nu pătrund în toate subtilităţile vreunei replici, mă sfătuiesc la tele¬fon în miez de noapte cu prietenii mei George Constantin şi Amza Pellea” .