Să te adaptezi, dar la ce?

Adolecentii si tinerii, in mod special, trudesc din rasputeri sa fie acceptati de grup. Pentru asta, fac eforturi de adaptare, accepta compromisuri si cad – adesea – in plasa unor tentatii distrugatoare. Intrebarea este: sa te adaptezi la lume ori sa ai si posibilitatea de a fi un model pentru lume si a o atrage in campul tau pentru ca lumea sa se adapteze la tine? Ce-ti ofera anturajul pe care-l vrei aproape, cel caruia incerci sa-i fii pe plac, mai ales atunci cand el te imbie sa te degradezi, sa te ametesti pe tine insuti cu alcool sau cu droguri, sa crezi ca a umbla sumar imbracat sau provocator si a atrage privirile prin fizicul tau sexy e o solutie de... adaptare.

Poate anturajul iti sugereaza ca poti deveni puternic abia atunci cand ai sa bei cot la cot cu ceilalti, cand ai sa porti aceleasi deocheate haine sexy si cand ai sa comunici cu ajutorul aceluiasi limbaj huliganic, care pare sa-ti confirme maturitatea. Vrei sa fii acceptat de anturaj si, adesea, chiar adult fiind, cazi in capcana tentatiilor distructive, a amagirii si a unui si­mulacru de putere, caci lumea careia i te adaptezi e una a minciunii, a tradarii, a furtului si a distrugerii. Intrebarea este: daca lumea din jur se duce in prapastie, tu de ce-o s-o ur­mezi? De ce sa fii precum oaia, de ce sa te adap­tezi la oroare, la nenorocire, la autodistrugere si la calvar, de ce sa-ti patezi sufletul, constiinta si sa-ti faci praf caracterul in numele dorintei de a fi acceptat si a te simti... 'adaptat'? La ce te adaptezi, asta-i intrebarea?

Daca trebuie sa te adaptezi la superficialitate, la un mod de viata distructiv, la valori con­fu­ze si la criterii de existenta indoielnice, atunci e mai bine sa fii un neadaptat. Sa fii un nea­dap­tat fara nici un regret si, in acelasi timp, sa cauti lumea constiintei inalte, lumea iubirii si lumea frumusetii, s-o aduci in manifestare si sa-i inspiri pe altii, care se pot adapta la aceasta alegere; asta-i puterea. Puterea unui om nu este o consecinta a alinierii sale la dezmat si distrugere, asta-i o lume a 'fortei', cum o numeste David Hawkins, un mare cercetator al starilor inalte ale constiintei. Puterea unui om nu vine din faptul ca cedeaza constant tentatiilor si nici din faptul ca imbratiseaza va­lori superficiale si distructive, cat din motivatia extraordinara pe care si-o ofera de a se sustrage 'adaptarii'. A, sa ne adaptam la o lume a iubirii si a frumusetii, sa fim acceptati intr-un mediu in care valorile umane autentice sunt criterii de adaptare, e altceva. Dar, daca nu avem in fata un asemenea mediu, daca nu avem acces momentan la el, atunci avem puterea sa de­venim noi insine mediul constructiv pe care-l cautam. Sa fim atat de puternici incat sa nu ne abatem de la practica alegerilor si a valorilor inalte, indiferent cat ne-ar respinge sau ne-ar dezaproba unii sau altii. Lumea a mers intotdeauna catre progres gratie incapatanarii si a deciziei de nezdruncinat a unor temerari, care n-au cautat sa fie acceptati cu preturi greu de inchipuit, ci au fortat 'pasnic' lumea sa-i urmeze, sa-i stimeze, sa-i admire si sa le urmeze exemplul. La o lume urata si la raul din ea nu merita sa te adaptezi, dar s-o eviti complet e o solutie.

Pentru tineri este deosebit de valoros sa stie si sa inteleaga, sa accepte si sa caute adevarata putere in ei insisi. Daca lumea este corupta si corputibila, atunci tu ai puterea sa te ridici deasupra acestui flagel; puterea ta consta tocmai in capacitatea de a rezista alinierii la lumea tentatiilor, refuzandu-le, orice pret ar avea acest refuz. Energia eliberata in planurile subtile prin imbratisarea valorilor care construiesc omul si fiinta umana isi va face simtita prezenta intr-o zi pentru cel ce nu se adapteaza la aparente. Ce nevoie avem de iubirea celor care nu se iubesc? La ce ne foloseste sa ne valorizeze oameni care au cazut in capcana confuziei va­lorilor, distrugandu-se? Nu avem nevoie de o asemenea adaptare; ea nu-i decat o capcana care falsifica adevarul si distruge reperele vietii.

Chiar daca pare ca nimeni nu te iubeste, nu te respecta, nu te valorizeaza si daca pari un nea­daptat, sa-ti amintesti ca esti pe drumul cel bun. Mai bine izolarea in valoare decat ac­ceptarea autodistrugerii. Mai bine singur de unul singur, decat mai singur intr-o multime care-a cazut in prapastie. Cand stai pe mal, dea­supra, ai un avantaj; nu te mai caznesti sa iesi de acolo, dar te poti concentra sa mergi mai departe si, pana ce multimile vor izbuti sa iasa din prapastie, in cazul in care reusesec asta, tu poti ajunge departe.