Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Criza din România s-a terminat de mai multe ori în ultimii ani, cel mai de curând la începutul acestei săptămâni, când ministrul Bugetului, Liviu Voinea, a spus: “Criza s-a terminat, dar este nevoie de un efect comun populaţie-finanţe-bănci”. El a adăugat: “Vreau să dau un mesaj despre adoptarea euro, Guvernul şi-a asumat deja, a făcut anunţul şi la Bruxelles că la 1 ianuarie 2019 România va adopta moneda euro”. E drept că Voinea a precizat că nu ştie la ce curs vom adopta euro, dar pe termen scurt riscul valutar se va diminua, iar pe termen mediu şi lung va dispărea.
Şi, fireşte, că un nou anunţ care arată că trecerea la euro e pe bune, că Guvernul nu se ţine de bancuri, a atras o nouă declaraţie din partea BNR. După ce guvernatorul Isărescu a zis că un astfel de obiectiv are nevoie “de un consens politic puternic şi de evaluarea consecinţelor”, viceguvernatorul Bogdan Olteanu a precizat că obiectivul presupune “ţinte intermediare pe ani, pe luni, pe domenii, pe reforme”.
Ca să rezum, când un ministru discută de adoptarea euro în 2019, întrebarea e dacă atunci când vorbeşte de acest lucru se gândeşte la creşterea productivităţii şi a cursului de schimb. Rezervele de productivitate sunt date de deprecierea leului, şomaj şi eficientizarea activităţii economice. Iar în măsura în care Guvernul - organismul responsabil cu adoptarea euro - nu face şomaj şi nici nu eficientizează activitatea, e pregătit el să-şi asume răspunderea pentru un curs de 6 lei/euro cu care să intre în zona euro? Păi ar cam trebui să fie, pentru că s-a văzut ce li s-a întâmplat grecilor, spaniolilor şi italienilor, care au pierdut productivitate, fiindcă au intrat în euroland cu monede supraapreciate, şi apoi şi-au finanţat deficitele îndatorându-se la Germania. Iar ţări precum Slovenia şi Slovacia, n-au învăţat nimic de la mediteraneeni. Cu menţiunea că politicienii estici au furat mai puţin decât cei sudici, ceea ce s-a văzut într-un apetit mai redus de îndatorare.
Dar pentru că tot atrage atenţia BNR că e nevoie de o strategie pentru a trece la euro, Guvernul ar trebui să realizeze că nu cu numărarea cazurilor de corupţie se adoptă. E nevoie de reformă fiscală, administrativă, renunţarea la baronii locali şi la sifonarea de bani. Cu alte cuvinte, atunci când contractezi fonduri europene trebuie să ştii pentru ce o faci. Şi pentru a se înţelege mai clar ce preocupă banca centrală, e bine de reamintit că ea are un instrument de reglaj fin: politica monetară. Iar guvernele au arătat că sunt în stare să risipească în câteva luni, ceea ce a adunat BNR în ani cu o astfel de politică. Ce încredere se poate avea în discursul politic, fără să existe un act care să parafeze că există consens şi angajamente intermediare? Pentru că - reiterez - e necesar ca economia să funcţioneze total diferit faţă de cum a făcut-o până acum. Politicile structurale - care acţionează pe termen lung, şi cele fiscale - pe termen mediu, ar trebui să realizeze reformele, iar politica monetară - ce are efect pe termen scurt, să aibă rolul doar de a ajusta decalajele dintre celelalte tipuri de politici.
Citește pe Antena3.ro
