x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Săgeţi Patriciu la gâtul lui Isărescu!

Săgeţi Patriciu la gâtul lui Isărescu!

de Ilie Serbanescu    |    28 Mar 2011   •   19:07

Într-un articol publicat chiar în ziarul pe care îl patronează, dl Patriciu îm­par­te cu generozitate săgeţi deo­po­tri­vă în stânga şi în dreapta, rezervând un loc aparte ţintei pe care o constituie, după expresia domniei sale, „bă­trâ­nelul duelist cu inflaţia”, nimeni al­tul decât guvernatorul Băncii Na­ţio­na­le, dl Mugur Isărescu. şi pentru a nu exista un dubiu la cine este viza, dl Pa­triciu spune: „Puterea este obsedată de teoriile prăfuite ale unui bătrânel due­list cu inflaţia, care a acceptat, ac­ceptă şi va accepta robia FMI-ului. Nu înţelege altfel. De aceea n-am ieşit, nu ieşim şi nu vom ieşi din criză. Ne batem de muşte în lozinci stalinis­te «munciţi, munciţi, munciţi», în loc să lăsăm dezechilibrele să func­ţio­ne­ze, să stimulăm consumul, in­ves­tiţiile şi capitalul să se acumuleze”.

Articolul dlui Patriciu nu este de întâlnit în orice colţ de ziar din presa română. Acuze la adresa dlui Isărescu nu prea găseşti la tot pasul, dimpo­tri­vă, acesta fiind citat ca un fel de guru în legătură cu ce să facem şi să dregem sau chiar cu ce ar fi cazul să sperăm.

Dl Patriciu se prezintă un capitalist pursânge: vrea libertate totală pentru sectorul privat, nu doreşte reglementări, consideră că statul trebuie să fie minimal, iar bugetul pu­blic să fie cât mai mic. Dl Patriciu salută noul Cod al Muncii, apreciindu-l un pas înainte, deşi firav faţă de ceea ce consideră domnia sa că ar trebui, adi­că fără contracte colective de muncă şi chiar fără sindicate în sine. Dl Patriciu este un adept notoriu al teoriei dezechilibrelor economice ca motor de creştere şi dezvoltare. Aici intră în coliziune cu dl Isărescu, adept dimpotrivă al echilibrelor şi stabilităţii economice şi deci al unor măsuri pentru a le asigura. Dl Patriciu cheamă deschis să lăsăm de­ze­chi­librele economice să funcţioneze şi, ca o expresie în acest sens, să sti­mu­lăm consumul, deşi ne aflăm într-o ţară deja bolnavă de consum fără pro­ducţie.

Îndemnul dlui Patriciu de a-i ur­ma reţetele nu este chiar neîntemeiat, având în vedere unde s-a ajuns şi cum am ajuns. La câte experimente s-au făcut pe spinarea acestei ţări, ce ar mai conta încă unul! Dl Patriciu acu­ză abordările cu care îl creditează pe dl Isărescu pentru faptul că s-a ajuns unde s-a ajuns şi că nici nu se poate ieşi de unde s-a ajuns. Dar dl Isărescu spune de fapt că, tocmai pentru că nu s-au respectat echilibrele pe care domnia sa le susţine, s-a ajuns unde s-a ajuns! Noi pe cine să credem?!

Ca întotdeauna de veacuri, alţii ne rezolvă dilemele. Realitatea este că Ro­mânia a experimentat drumul Pa­tri­ciu după 2004. Un noian de de­ze­chi­libre au fost aşezate peste alte de­ze­chilibre. S-a produs într-adevăr creş­tere economică. Pentru dl Patriciu nu are importanţă dacă era sau nu să­nă­toasă! În 2009, România a pierdut ocazia de a merge mai departe pe calea prescrisă de dl Patriciu. Ne-a oprit FMI-ul! Deşi dl Patriciu nu ne-a spus nici atunci, nici acum de un­de am fi găsit finanţare pentru a mer­ge mai departe pe drumul de­ze­chilibrelor cântate de domnia sa!

Dl Patriciu îl acuză pe dl Isărescu că acceptă robia FMI-ului. Ce ne pro­pune însă dl Patriciu pentru ca să nu mai facem ceea ce ne spune stă­pâ­nul? Ne propune să facem exact ceea ce face stăpânul cel mare: să consu­măm în continuare, deşi nu mai avem bani! Asta în lume face însă numai America! Dl Patriciu ne vrea americani! Dar noi, vai, suntem nu din Stâncoşi, ci din Carpaţi. Doar Ameri­ca, în mod sistematic, consumă şi iar consumă tot mai mult faţă de ceea ce produce! şi asta numai graţie privi­le­giilor internaţionale ale dolarului. Căci consumul fără producţie este o himeră. De fapt, America nu încalcă regula! Consumă pe seama muncii altora! Alţii muncesc şi americanii consumă. şi plătesc în dolari pe care îi scot din propria tiparniţă. Este un privilegiu al stăpânului actual al lumii. Un privilegiu refuzat până şi fostului stăpân al lumii, leului britanic, care trebuie acum să-şi taie raţia de consum la nivelul posibilităţilor. Darămite să se mai acorde acest privi­le­giu vreunui cocoşel din Carpaţi! Quod licet Jovi non licet bovi!

×
Subiecte în articol: editorial