Cine nu a auzit de Salvador Dali? Marele pictor suprarealist de origine catalană care a inflamat pictura secoului al XX-lea... Girafele sale cu coamele în flăcări se plimbă încă prin coşmarurile noastre iar ceasurile sale care se topesc suntem de fapt noi, admiratorii picturilor sale.
Centrul de Artă Modernă George Pompidou de la Paris propune, până pe 25 martie anul viitor, o retrospectivă Salvador Dali care se anunţă deja ca un eveniment cultural european. Dali continuă să fascineze prin universul său, prin modul în care a preluat de la Freud o anumită manieră de a răscoli în straturile profunde ale subconştientului, în zona onirică şi a fantasmelor sexuale. Dar el mai este şi omul care a creat în jurul universului său o adevărată industrie. Salvador Dali a pictat şi a desenat, dar a creat şi obiecte de lux, mobilă, bijuterii, poşete, parfumuri. La prima vedere s-ar putea spune că a fost un artist total, interesat să-şi diversifice paleta, să experimenteze suprarealismul în toate domeniile, inclusive în arhitectură. În realitate, însă, una din motivaţiile profunde ale creaţiei sale a fost legată de bani. Sigur, care artist nu doreşte să-şi vândă bine opera? Dali a fost însă mai mult decât un artist care a încercat să-şi vândă cît mai bine opera, a fost un extraordinar director de marketing. Iar aviditatea cu care urmărea câştigul, mai ales în dolari după ce a început să aibă succes în Statele Unite ale Americii, l-au făcut pe părintele suprarealismului, poetul francez André Breton, să-i dea lui Salvador Dali un alt nume: Avida Dollars.
Născut în 1904, Dali s-a stins din viaţă la vârsta de 85 de ani. Marea sa parteneră de excese a fost o nimfomană pe nume Gala, cu care a trăit o poveste de dragoste tumultoasă. Dali i-a luat de fapt femeia prietenului său, poetul Paul Eluard, iar Gala a devenit muza şi îngerul său păzitor. În ultimii 20 de ani de viaţă comună (Gala a murit în 1982) această creatură avidă şi ea de bani, de amanţi şi de lux l-a obligat însă pe Dali să semneze şi "creaţii" mai dubioase, concepute în grabă cu scopul strict de a stoarce dolari de la admiratorii săi. Chiar şi astăzi există stocuri de desene semnate de Dali pe care galeriştii nu le pot vinde nici măcar cu 1000 de euro. În ciuda faptului că trăim într-o lume în care orice devine "obiect de artă" dacă poate fi plasat în circuit comercial, unele dintre "desenele" lui Dali sunt mult prea superficiale pentru a suscita interesul. În acelaşi timp, Dali rămâne unul dintre artiştii cei mai cotaţi din lume, iar în anul 2000 o pânză de-a sa intitulată "Femeia mea goală privindu-şi propriul corp devenind trepte, vertebre" a fost vândut cu 4 300 000 de euro. Iar în anul 2011, o mică pânză de 33 pe 25 de centimetri, reprezentîndu-l pe poetul Paul Eluard, a fost vândută cu 14 100 000 de euro.
Salvador Dali rămâne un fel de clovn al secolului al XX-lea, un genial artist megaloman care şi-a creat un cult al propriei sale persoane. Delirul său a fost unul total, dar a rimat perfect cu secolul în care s-a născut. În 1939 Dali se declara fascinat de Hitler, ceea ce nu i-a creat niciodată nici un inconvenient pentru că de multă vreme nimeni nu-l lua de fapt în serios. Dali a fost prin excelenţă un teribilist, un anarhist, un nihilist, un provocator, un risipitor. El şi-a dat seama foarte repede că industria de divertisment urma să devină principala religie a secolului al XX-lea şi s-a pus în slujba ei. El a ştiut să devină repede un pictor la modă, să producă "opere de artă de lux", să se vândă scump, din ce în ce mai scump. Cerea bani pentru interviurile acordate, realiza portrete la comandă tot pe bani mulţi (mai ales la New York), îi plăcea să se vadă cu oameni de afaceri şi să-i epateze…
Dali a fost un artist exhibiţionist, devorator de viaţă, excesiv pe toate planurile, care a evoluat în afara moralei şi pe care îl iubim chiar dacă unele dintre declaraţiile şi dintre gesturile sale au fost scandaloase. Fără îndoială, sute de mii de oameni vor vizita retrospectiva Dali de la Paris şi vor fi din nou cuceriţi de arta sa, de imaginaţia cu care a inovat şi a trecut de la un domeniu la altul revoluţionând design-ul sau creaţia de bijuterii. Dali este de fapt o oglindă a secolului al XX-lea, oglindă prelungită până astăzi. Nimănui nu i-ar trece prin cap să-l judece şi după criterii morale, să-l acuze că ar fi fost un model nefast pentru ceea ce mai târziu s-a numit financiarizarea artei.
Dacă astăzi arta modernă este un domeniu fără reguli şi fără criterii estetice, dominat de speculatori financiari şi deschis tuturor impostorilor, Dali are partea sa de vină. El rămâne însă deasupra acestui haos pe care l-a creat, Dali este un zeu al artei, el a spus-o şi trebuie să-l credem.