x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Şantajul DNA

12
Autor: Miruna Munteanu 03 Iun 2013 - 17:40
Vorbitul la telefon pare să fie cea mai primejdioasă ocupaţie în România zilelor noastre. În covârşitoarea lor majoritate, dosarele DNA sunt doar un lung şir de stenograme. Editate sau nu, ele sunt servite prompt presei, uneori chiar înainte de începerea oficială a urmăririi penale. Tolerând această practică (total ilegală), statul girează, de fapt, linşajul mediatic al unor persoane care ar trebui să beneficieze de prezumţia de nevinovăţie. Ba chiar îl încurajează.

În mod ironic, în spatele acuzaţiei de şantaj adusă directorului de la Antena1 se sugerează o culpă similară. Cică învinuitul şi-ar fi ameninţat un partener de afaceri cu declanşarea unei campanii negative de presă, pentru a forţa semnarea unui contract. Deci, oprobiul public a fost, într-un fel, chiar “arma crimei”. De frica lui, “şantajatul” s-a adresat autorităţilor, cu riscul de a se autodenunţa într-un alt dosar. Sigur, în mod cu totul ciudat, procurorii nu par interesaţi să investigheze şi acuzaţiile care îi provocaseră insomnii directorului de la RCS.

Evident, orice încercare de a folosi presa ca instrument de şantaj este detestabilă şi trebuie sancţionată. Când, însă, în acelaşi scop sunt folosite instituţii ale statului, lucrurile devin infinit mai grave. Iar dacă însuşi sistemul judiciar este implicat în asemenea campanii de defăimare, nimeni nu mai e în siguranţă.

Demonizarea unui întreg trust de presă pe baza unor frânturi ambigue de stenograme “scurse” din mapa procurorilor este un semnal cât se poate de îngrijorător pentru democraţia noastră, din ce în ce mai originală. Nu e prima dată când se întâmplă aşa ceva. Exact aceeaşi reţetă a fost aplicată împotriva lui Sorin Ovidiu Vântu şi a trustului Realitatea. O operaţiune deliberată de compromitere a unor formatori de opinie, prezentaţi drept mercenari lipsiţi de scrupule în slujba unui patron corupt. Tot pe baza de stenograme, creativ editate, rearanjate, ba pe alocuri chiar inventate, pentru mai multă savoare. A plătit cineva pentru această mizerie? A plătit cineva pentru stenogramele care au blocat ancheta parlamentară împotriva Elenei Udrea? Nici în ziua de azi nu s-a lămurit cine i-a interceptat pe aleşii neamului, aflaţi în exerciţiul funcţiunii, chiar în Casa Poporului. Se conturează, însă, cu claritate, un mod de operare. Avem într-adevăr de-a face cu o infracţiune. Şi încă în formă continuată. Şantajistul foloseşte instrumentele de forţă ale statului.





Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de