Englezul nu se lanseaza in amanunte. Din ce oras e? Cum il cheama? Ce face prin Romania? Si, evident, nelipsita, eterna intrebare: Cum vi se pare tara noastra? Cei de la coada nu stiu engleza. Asculta insa dialogul cu aerul c-ar sti. Pentru a nu se trada, pastreaza un zambet pe buze. Un zambet bun la orice. Pana si la imprejurarea ca vorbitorii se vor lua de par. Odata conversatia incheiata, privirile celor din Farmacie se indreapta spre intelectualul politicos. Treaba zadarnica. Omul nu spune nimic.
Motto:"Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul"
Mircea Badea, realizator tv La Farmacia nonstop din Piata, belea mare! Unui englez i-a trasnit prin cap sa apeleze la cardul de credit. Farmacista, o tanara cu predispozitii spre virginitate, s-a zapacit cu totul. Clientul are dreptul la asa ceva. Il indeamna s-o faca un anunt plantat chiar pe usa, insotit de fotografiile tip buletin ale mai multor carti internationale de credit. Pe de alta parte, ea nu stie sa umble cu dispozitivul. E prima oara cand se confrunta cu o asemenea cerere. Rosie toata, se precipita asupra masinariei. Trece cartea de credit de cateva ori prin santul pe care-l banuieste a fi cel pentru lectura. Pe micul ecran nu apare nimic. Intoarce cartea pe partea cealalta. Pare a fi nimerit. Se aude un parait promitator. Ecranul ramane mai departe obtuz. Englezul sta deoparte, intr-o vadita amabilitate occidentala. Cei de la coada simt nevoia unei solidaritati nationale. Farmacista e reprezentanta neamului romanesc. Nu poate fi lasata de izbeliste in fata unei astfel de provocari! Un sentiment de duiosie se indreapta spre trimisul Marii Britanii. O batranica sare prima. Ia cartea din mainile tinerei si sufla asupra ei. Englezul devine interesat. Si-a amintit ca Romania e tara lui Dracula. Femeia din fata lui ar putea fi o vampira! Nici batrana nu reuseste. Cred ca s-a demagnetizat - se justifica ea. De la coada se desprinde un domn cu telemobil. Judecand dupa infatisare e un apropiat al cartilor de credit. Are prin buzunare vreo zece. Domnul pune telefonul pe tejghea, ia cartea, o intoarce pe o parte si pe alta, adreseaza oaspetelui o intrebare in engleza, asculta raspunsul, incretindu-si fruntea si trece hotarat taisul cartii prin sant. Aparatul ramane de lemn Tanase. Domnul se simte provocat. Pe fetele celor de la coada se pregateste sa apara un zambet batjocoritor. S-a pus in miscare antipatia de clasa. Englezul nu tradeaza nimic. Pur si simplu incepe sa-si piarda rabdarea. Daca stia ca-i atat de complicat, dadea bani romanesti! Domnul a ajuns la concluzia ca aparatul nu-i in priza - Ba-i in priza!, replica speriata tanara, tot mai mult lasata pe dinafara in toata tarasenia asta. Domnul n-o ia in seama. E decis sa preia initiativa. Unde e priza? Farmacista i-o arata cu un gest de om sfarsit. Domnul da la o parte perdeaua, paseste in camaruta din spate si se apleaca profesional. - Nu v-am spus eu? Nu era in priza! S-ar fi cuvenit ca farmacista sa protesteze. E total depasita de evenimente. S-a naucit atat de tare, ca se indoieste sa fi varat stecherul in priza. Domnul nu mai asteapta raspunsul. Scoate stecherul si-l infige la loc zdravan. Neoanele se sting si se aprind cu un clipocit vesel. Ca trezit din somn, frigiderul cu medicamente speciale prinde a hurui puternic.
Citește pe Antena3.ro
Inchis!, declara sec cartonul.