Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Bugetul 2008 trebuie să susţină programul postaderare, programul de dezvoltare, să derive din programarea bugetară multianuală; el trebuie să contureze şi bugetele din 2009 şi 2010.
Schiţa bugetului public pe 2008 a Ministerului Economiei şi Finanţelor (MEF) vede creşterea salariilor ca sursă de asigurare a măririi punctului de pensie. Se susţine că din creşterea salariilor s-ar asigura cca 40% (aproape 3,6 miliarde lei noi) din distanţa pănă la acea ţintă. Cu ceva timp in urmă am arătat că aşa ceva nu este posibil, fiind o inconsistenţă logică. Creşterea salariilor, in condiţiile unei creşteri mici a numărului de salariaţi şi la acelaşi nivel de contribuţii la asigurările sociale (CAS), ajută menţinerea punctului de pensie actual (adică puţin peste 31%) existănd o relaţie matematică intre variabile. Dacă se doreşte creşterea punctului de pensie la peste 37% in 2008 şi la cca 45% din salariul mediu in 2009 şi nerecurgănd la transferuri de la bugetul de stat ar fi nevoie de o creştere majoră a numărului de contributori, de un nivel de CAS mărit, sau de ambele. Cum CAS este programat să scadă şi fiind imposibil să avem un număr mult crescut de contributori in următorii doi ani (chiar dacă reducerea CAS ar scoate o parte din economia subterană la suprafaţă) calea de creştere a punctului de pensie ar fi o combinaţie intre: mărirea bazei de impozitare (creşterea fiscalizării), o fiscalitate mărită (prin taxarea unor venituri pănă acum neimpozate, sau taxate puţin), introducerea de noi taxe (precum cele ecologice, redevente din concesiuni), diminuarea unor cheltuieli.
In perioada 2008-2013 pensiile ar trebui să crească cu cca. 170%, iar salariile cu aproximativ 60%, conform ipotezelor Comisiei de Prognoză şi dezideratului de atingere a unui punct de pensie de 45% din salariul mediu. Acest diferenţial de creştere vorbeşte elocvent despre inconsistenţa logică amintită.
Prin taxe şi impozite, o lărgire a bazei de impozitare şi ipoteza unei colectări mai bune se poate incerca atingerea ţintei pentru punctul de pensie. Dar şi aşa este foarte greu, ceea ce reliefează nevoia de diminuare a unor cheltuieli ale bugetului consolidat (ca ponderi in PIB). Dacă am elimina din risipă, dacă am reforma administraţia publică, am putea economisi resurse bugetare.
Echilibristica cifrelor trebuie repetată in 2009. De aceea MEF (ANAF) ia in calcul o creştere semnificativă coeficientului de colectare in anii ce vin. Dar aici intrăm intr-o zonă de incertitudini. Mult se poate face cu cifre pe hărtie; in realitate este mai greu.
Derivănd din relaţia salarii-pensii este starea bugetului de asigurări sociale (BAS). Afirmaţia MEF că acest buget va avea deficite importante numai in 2008 şi 2009 este nelămurită. Oare asistăm după 2009 la o mărire considerabilă a contributorilor la BAS? Mie imi scapă logica cu care operează MEF. Surplusul din 2006 la BAS s-a realizat şi pentru că punctul de pensie a fost menţinut la cca. 31% din salariul mediu după 2004. Dar acum relaţia se schimbă din nou.
Am intălnit la unii un raţionament de genul: oricum nu putem realiza din cheltuielile programate, din lipsă de proiecte serioase. Aşa că putem reorienta banii către pensii. Acest raţionament este nenorocit, intrucăt exprimă nu numai o "cultură a neputinţei", dar şi abandon faţă de provocările extraordinare ale perioadei 2008-2013. Ce vom face cu banii europeni? Mai ales că schiţa de buget prevede pentru 2008 aproape 2,7 din PIB la capitolul venituri bugetare⦠Să inţeleagă cetăţenii că nu există putinţa să construim autostrăzi, poduri, sisteme de irigaţii etc. in anii ce vin? Mai avem de combătut şi relele pe care le aduc seceta, inundaţiile, incălzirea globală in general.
Schiţa vorbeşte de venituri ale bugetului consolidat de cca 39% din PIB; este o cifră foarte optimistă, care include bani europeni ce sunt insă potenţiali. Nu am văzut nici-o referire la contextul internaţional, la adăncirea deficitelor externe ale Romăniei, la presiunile viitoare pe buget. Noi avem un mare compromis (trade-off) intre cererea internă (dinamizată de salarii in ultimii ani) şi echilibrul extern. Cum finanţarea deficitelor externe este tot mai precară, unele ipoteze de lucru devin fragile.
Alocarea resurselor bugetului pe utilizări concurente este o treabă dificilă. Agricultura revendică, pe bună dreptate, mai mult. Bugetul apărării va fi teren de dispută politică in condiţiile in care unii politicieni contrapun pensiile cheltuielilor militare. Mai sunt şi altele
Bugetul 2008 trebuie să susţină programul postaderare, programul e dezvoltare, să derive din programarea bugetară multianuală; el trebuie să contureze şi bugetele din 2009 şi 2010.
Citește pe Antena3.ro
