Scleroza democraţiei

Pe de o parte, avem deja o distanta enorma intre ce spun si pretind cei care conduc tara si ceea ce fac in reali­tate. Avem un hau intre devotamentul pentru interesele lor, superevident, si devotamentul pentru tara, ca si inexistent. Avem tot mai multe decizii si actiuni publice realizate pe drumuri neinstitutionale lasand numai anunturilor demagogice drumul institutional. Pe de alta parte, avem in continuare incapacitatea de a reactiona eficient la arbitrariu si proasta guvernare.

Mai avem totodata si slabiciunea sa asteptam solutii rapide si usoare la probleme care sunt foarte dificile. In confruntarea cu acest prezent dur inca ne mai place sa fim pacaliti. Cand realitatea e atat de neplacuta, iluziile ofera o scapare fara prea mari dureri. Astfel ca, vorbind despre sanatatea demo­cra­tiei, avem o scleroza. Libertatea opiniei, ca si cea a gandirii ar trebui sa produca o corecta intelegere a realitatii. In fapt se impune tot mai mult functia manipulativa a ex­pri­marii politicii, un fel de NOULIMBAJ (Newspeak) orwellian cand totul se invarte in jurul singurului obiectiv al ramanerii la putere cu orice pret. Trei exemple. 1. Regionalizarea – cu argumentul "logic" de a atrage fonduri europene – devine un mizerabil targ cu UDMR, cea care a asigurat si asigura obiectivul ramanerii la putere. Nu mai conteaza ca in schema "8+2" cele doua judete udemeriste, in care mai palpaie aspiratia unor romani de a trai linistiti pe meleagurile lor, ar fi – comparativ cu cele opt regiuni – atat de mici incat n-ar putea atrage decat foarte putine fonduri europene.

Ca doar nu am ajunge atat de nebuni, incat judetele Harghita si Covasna sa devina regiuni! 2. Imoralitatea "democratica" deghizata in compromis atinge niveluri spectaculoase cand initiatorul referendumului votat de popor pentru desfiintarea Sena­tului este gata sa renunte la acest rezultat in numele aceluiasi obiectiv: detinerea puterii. 3. Regele Mihai I a comis "un act de tradare" in timp ce maresalul Antonescu, "responsabil de Holocaust" in Romania, facea bine cand ordona trecerea Prutului, pentru ca "aveam un aliat si aveam de recuperat un teritoriu". In realitate, nu era vorba despre un teritoriu, ci despre trei – Basarabia, nordul Bucovinei si Ardealul de Nord –, iar aliatul era Germania hitlerista, direct responsabila de ocuparea primelor doua de catre Uniunea Sovietica in baza anexei secrete a Pactului Molotov-Ribbentrop si a celei de-a treia de catre Ungaria condusa de Horty, in baza acordului prin care Hitler impunea Romaniei aceasta amputare a teritoriului sau national. Actul de la 23 august 1944 pe care i-l datoram in mare masura Regelui Mihai a reusit cel putin sa readuca Ardealul de Nord Romaniei.

In materie de guvernare avem un fel de NOUREGIM care prin esecurile sale a subminat increderea cetatenilor in democratie, a generat masiva dezamagire si o revolta mocnita. Mai in gluma, mai in serios, ce mai este astazi un om competent? Un om aflat pe o functie dorita de un portocaliu. Atunci ce este un incompetent? Un om care va castiga favoarea portocaliilor. Avem o multime de starturi furate de cei care cred ca mai pot fura linistiti in epoca comunicarii instantanee.

Faptul ca cei pe care ii criticam gresesc, oricat de rau ar gresi, nu ne face pe noi automat sa avem dreptate. Obligatia noastra este sa "cadem la pace" cu faptul ca traim intr-o socie­tate care, orice am face, este imperfecta. Pentru momentul actual as propune: 1) eliberarea totala sau partiala, temporar sau definitiv, a salariilor si consumului de taxe si impozite care ingheata increderea investitorilor si sufoca competitia, adica stranguleaza economia; 2) promovarea unor criterii de performanta transparente, care includ aprecie­rile opiniei publice, pentru functiile de conducere administrativa inclusiv in companiile de stat; 3) programe (le-as zice pariuri, ca sa nasc o dezbatere rationala si pasionala) de regenerare moderna in economia tarii. Avem nevoie de un maraton cu un final de bucurie, iar nu de starturile false care ne fura si linistea, si sansa bunastarii.