SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Despre cutare confrate, pe care nu-l ştiam nici harnic, nici talentat,
aud că a devenit un autor de succes. Scrie cărţi de citit la wc. Dacă
ar exista şi un nomenclator al muncilor scriitoriceşti, el ar număra o
mulţime de specializări şi toate apărute în ultimele decenii.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Despre cutare confrate, pe care nu-l ştiam nici harnic, nici talentat, aud că a devenit un autor de succes. Scrie cărţi de citit la wc. Dacă ar exista şi un nomenclator al muncilor scriitoriceşti, el ar număra o mulţime de specializări şi toate apărute în ultimele decenii.
În metrou, de exemplu, a apărut reclama unui iaurt nou, despre care scriitorul de sloganuri publicitare spune că "Păstrează gustul dragostei". În plus, e vorba despre un iaurt "de băut pe drum". În nomenclatorul îndeletnicirilor scriitoriceşti e loc, prin urmare, şi pentru scriitorul de iaurturi. De fapt, pentru autorii dedicaţi cu totul textelor promoţionale. Ce e un iaurt "de băut pe drum" parcă îmi imaginez. Îmi imaginez chiar ce-ar putea fi un iaurt de băut în tramvai, pe bicicletă, pe bloc sau în dulap, în timp ce soţul amantei a uitat să-mi ia nişte acte şi în drum spre bancă trece pe neanunţate pe acasă. Dacă poţi să deschizi gura, torni în ea, oriunde te-ai găsi, iaurtul de băut. Nu-i obligatoriu să fie foarte deosebit de celelalte. Ştiţi cum se spune: locul sfinţeşte iaurtul.
Dar un iaurt care "păstrează gustul dragostei" îţi pune mintea la bătaie. Să fie oare ceva în legătură cu campania contra fumatului? În dragoste, toată lumea ştie ce e cafeaua dinainte şi ţigara de după. Să fie acesta iaurtul de după? Oricum, năstruşnică idee, să asociezi amorul cu borcanul. E deschis astfel drumul pentru muştarul care păstrează gustul tandreţei. Sau pentru ciorba de burtă creată să păstreze gustul iubirii fatale.
Partea proastă, în meseria de scriitor de iaurturi, e că nu te face faimos. Nu garantează celebritatea. Pe cînd producţia de cărţi pentru citit în wc o asigură. Cu condiţia să fie producţie, nu o activitate de conjunctură. În Statele Unite există în reţelele de autobuze care străbat continentul cărţi de citit numai în autobuz. Acestea fac cultul relaţiilor prieteneşti, care se stabilesc între călători în orele lungi petrecute la drum, iar conflictele sînt numai de ordin afectiv. După ce americanul termină cartea cu întîmplări drăguţe petrecute în autobuz, simte două nevoi: să umble iarăşi prin pustietăţi cu autobuzul şi să citească romane despre viaţa în autobuz. Lucrurile sînt duse, ca şi călătoria propriu-zisă, pînă la capăt: pe ultima copertă apar precizări de tipul "roman recomandat cuplurilor" sau "roman pentru călătorii solitari, care doresc să se împrietenească în numai cinci ore cu călătoare solitare".
Dar o carte de citit în wc oare ce poveşti trebuie să cuprindă? Doar nu întîmplări cu constipaţii şi iaurturi active! Succesul – dacă într-adevăr e unul real, de piaţă, nu unul de stimă – se bazează pe faptul că nu toată lumea mănîncă zilnic iaurt, dar toată lumea petrece un timp bun la toaletă. De unde şi conflictul de interese între scriitorul de iaurturi şi cel de toaletă. Prea mult iaurt scurtează timpul de stat în wc. De aici şi consecinţele stilistice, cu apariţia unui nou tip de scriitor. Mai bine zis, a unei categorii derivate: scriitorul agreat de cititorii care nu suportă lactatele, dar în rest suportă orice, chiar şi cărţile care fac inutilă hîrtia igienică.
Citește pe Antena3.ro