O prima regula de fier: Invinuirile se transmit prin presa, cu ajutorul unor "surse judiciare", carora li se "fura", cu voia lor, din fisete, informatii confidentiale si care, ulterior, pot fi, eventual, comunicate si invinuitilor.
Dupa 500 de zile de campanie destoinica, lupta romaneasca impotriva coruptiei romanesti tinde sa devina un fenomen cu acte in regula. Altfel spus, suntem astazi capabili sa-i discernem regulile, fiziologia, principiile de baza, suntem in stare sa descriem caracteristicile care o fac "un ceva" unic in tot orizontul lumii civilizate. Putem scrie un tratat stiintific de anticoruptie oranj. Spatiul fatalmente limitat al acestor comentarii ma obliga la un rezumat succint, dar eu sper ca randurile de mai jos vor starni pofta cercetatorilor si ca tratatul insusi nu va ramane multa vreme nescris.
O prima regula de fier: Invinuirile se transmit prin presa, cu ajutorul unor "surse judiciare", carora li se "fura", cu voia lor, din fisete, informatii confidentiale si care, ulterior, pot fi, eventual, comunicate si invinuitilor.
A doua regula: Numarul descinderilor televizate ale procurorilor anticoruptie trebuie sa fie de 3,14 ori mai mare decat numarul paginilor din dosarul astfel cercetat. Numarul ziaristilor aflati, intamplator, la fiecare descindere trebuie sa fie cel putin egal cu numarul de procurori care descind.
Regula trei: In toate cazurile de mare coruptie care definesc "sistemul ticalosit", obiectul cercetarilor trebuie sa fie simplu, sa faca parte din viata de fiecare zi, sa fie usor de inteles pentru oricine. Geamuri, sacose cu mancare, dusumele, chiuvete, pusti de vanatoare de cateva sute de euro bucata. Se vor evita obiectele complexe, complicate, inutile, de tipul vilelor aflate odinioara in fondul locativ al primariei, caselor parintesti cu paternitate confuza, afacerilor cu reasfaltarea strazilor abia asfaltate, sampoanelor pentru pasari "aviare".
Patru: Lupta impotriva coruptiei trebuie sa devina si un cadru pentru resocializarea unor persoane arestate sau chiar condamnate. Acesti oameni merita o a doua sansa, merita sa le intindem o mana, daca in mana cu pricina se afla un stilou cu care ei iscalesc autodenunturi care implica persoane cu vinovatii utile. Zilele de detentie in care acesti infractori muncesc la semnat asemenea denunturi se socotesc inzecit la calculul final al executarii pedepsei.
A cincea regula: Scopul final al fiecarui dosar de coruptie este arestarea preventiva, pentru ca e mult mai usor sa previi decat sa combati. Se face aici jonctiunea cu profilaxia definita in stiinta medicala si fenomenul devine interdisciplinar. De aceea, trebuie intarit rolul procurorilor numiti de ministrul Justitiei, oferindu-li-se si posibilitatea nu doar de a inregistra, ci si de a selecta ceea ce este etic de pe casete si, in final, de ce nu, sa condamne direct, ca sa nu ne mai incurcam cu judecatorii care, oricum, sunt cam scumpi si cam lenesi si nu sunt nici prea ascultatori. In felul acesta, vom avea o justitie mult mai eficienta.
A sasea regula: Scopul final al intregii campanii anticoruptie este obtinerea unor serioase alibiuri, indaratul carora ministrul Justitiei sa poata afirma ca are rezultate si in fata inamicilor politici interni, si in fata organismelor internationale care monitorizeaza fenomenul. Mandatele de arestare preventiva trebuie sa asigure ministrului un mandat de patru ani.
A saptea regula: Prezumtia de nevinovatie reprezinta o relicva din vremea ceausista. Ea afecteaza obtinerea de rezultate rapide. De aceea, ea trebuie inlocuita cu prezumtia de vinovatie. Un celebru personaj sovietic spunea, pe buna dreptate: "Nimeni nu este nevinovat. Daca nu a fost inca condamnat inseamna ca nu ne-am ocupat suficient de el".
A opta regula: Schimbarea continua a regulilor este foarte utila. De aceea, trebuie utilizat, in acelasi timp, Codul Penal din vremea lui Ceausescu, dar si codul aprobat recent de Parlament, desi nu este pus in aplicare. De asemenea, asteptam noua revelatie a ministrului Justitiei - un nou-nou cod penal - , pe care, se pare, se va hotari sa ni-l ofere. In felul acesta se va mentine harababura si se va putea lucra in liniste.
A noua regula: Daca autosesizarea din presa a procurorilor DNA, prin aplicarea Regulii de la numarul 1, nu mai impresioneaza publicul, se va utiliza un specialist SF pentru a-i informa pe procurori - care, desigur, nu stiau nimic dinainte, discutiile cu notarii din localitate, cu comisarii garzii financiare, cu anticari etc. avand doar rolul de socializare.
A zecea regula: Lupta cu coruptia nu vizeaza - cum s-ar putea crede, in mod gresit - fapte de coruptie. Nu. Este identificat mai intai "faptuitorul", care are diferite nume de cod ("crocodil", "rechin", "peste mare"). Eventual, se stabileste si numarul lor. Dupa aceea, incepe lupta. Principiul este acelasi cu cel de la vanatoarea de vrajitoare. Se intampla, uneori, ca aceia vizati sa fie adversari politici. Este vorba, desigur, de coincidente.
Aceste comandamente, niciodata publicate in Monitorul Oficial, mi s-au parut cele mai importante, ele definesc in linii mari fenomenul, dar nu-l epuizeaza. Cititorul curios le poate verifica pe fiecare dintre ele, caz cu caz. Efectul aplicarii lor stricte este situatia actuala dintr-un domeniu pentru care s-a reinventat si reutilat un organism special, DNA-ul. Tot ce au de judecat instantele sunt zeci de cereri de arestare preventiva, cu apelurile si recursurile de rigoare. Un singur om a fost trimis in judecata, Serban Mihailescu, pentru ca ar fi primit mita un buchet de pusti de vanatoare care valoreaza cat un autoturism romanesc vandut la mana a doua. E un dosar bazat pe denuntul unui om pe care "sistemul ticalosit" l-a trimis la inchisoare intr-o vreme in care cele zece reguli de mai sus nu functionau.
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
