Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sunt sentimente din trecut care continua sa se manifeste dincolo de constienta noastra si sa ne ghideze vietile. Vorbim despre acele sentimente neplacute, creatoare de suferinta, ce se ivesc si se arata continuu, in experientele si-n evenimentele prezente. Sunt sentimente care au devenit tipare inconstiente, programe, pe care le credem vindecate sau inexistente, desi ele continua sa traiasca prin noi, sa ne arate ca suntem, inca, raniti si de aceea retraim continuu aceeasi rana, pe care o atribuim oamenilor sau situatiilor de viata de azi. La intrebarea 'urati pe cineva?' majoritatea oamenilor raspund precipitat si sigur pe ei: 'Eu nu urasc pe nimeni, am rezolvat de mult problema asta, am iertat pe toata lumea!'.
Dar asta-i doar o declaratie de suprafata, inocenta in esenta ei. Este inocenta pentru ca omul nu uraste constient. Totusi, la o analiza atenta a relatiilor sale si a situatiiilor de viata, apare limpede 'ura inconstienta', lipsa de iertare si, sub ele, tiparul mental nevindecat. Surprinzator si fascinant, in acelasi timp, devine faptul simplu ca tiparul se regaseste aproape pentru toti in lumea copilariei, in vremea minunatei copilarii si se creeaza in relatiile cu oamenii cei mai apropiati.
In relatiile cu parintii cream primele perceptii despre absenta iubirii si, pentru ca nu ne place ceea ce gandim sau am gandit, ingropam in strafundurile inimii, in intunericul inconstientului perceptia 'mama sau/si tata nu ma iubeste; eu nu-mi iubesc mama si/sau tatal'. Trairea urata, hidoasa din noi insine este respinsa de partea constienta din noi, privita ca inacceptabila si nedorita, asa incat ea lucreaza in ascuns. Sentimentul nedorit iese la suprafata in alte relatii, in alte evenimente, in alte situatii si, mai mult, cred ca se transmite de la parinti la copii. Pare o forma in care 'pacatul' neiubirii si a lipsei de iertare... se perpetueaza, se transmite inconstient si determina comportamentul omului in relatia cu parintii si copiii sai, dar si cu orice alta fiinta care are cu ei o relatie initiala de iubire.
Durerea emotionala nu se vindeca de la sine, iar atunci cand ea provine dintr-un tipar mostenit, cand ea vine de la bunici si de la parinti se resimte mai puternic, mai grav, mai greu de inteles si mai greu de vindecat in acelasi timp. E ca o piatra de moara in intreaga fiinta a omului, ca un pietroi care obisnuieste sa cada vijelios in cele mai frumoase relatii de dragoste, sa le sfarame, sa le faca cioburi si sa ne arunce cioburile deznadejdii, ale neputiintei si ale durerii de a nu iubi si a nu fi iubiti in suflete.
Acolo unde oamenii au o respingere, o ura si o judecata critica fata de parinti sau de copii la lumina zilei este clar ca tiparul 'eu nu te iubesc/tu nu ma iubesti' se afla la lumina zilei. Manifestarea are loc pentru ca nu suntem vindecati si pentru ca lipsa noastra de iubire pare justificata in propriii ochi. Vom vorbi cu alta ocazie despre consecintele acestui fel de a nu iubi pentru ca astazi avem in atentie 'lipsa de iertare si de iubire inconstienta'. In acest caz, oamenii au relatii cu parintii lor, ei nu mai sunt constienti de lipsa de iertare creata in copilarie, dar proiecteaza durerea, sentimentul singuratatii, al lipsei de iertare si de iubire in alte relatii din prezent. Sotul, sotia, prietenul apropiat, seful adulat candva, vecinul, copilul propriu, iubitul sau iubita pot deveni stimuli pentru retrairea si recunoasterea durerii din noi, a durerii de a nu iubi si a nu fi iubiti. Relatiile dificile, relatiile nefericite ale vietii noastre ar putea sa ne dea cheia vindecarii propriului suflet ranit in copilarie.
Toate relatiile nefericite ascund un potential vindecator tocmai pentru ca prin ele putem privi adanc in sufletul nostru, acolo unde ne-am reprimat, ne-am ascuns si ne-am inhibat sentimentele neplacute. Iertarea este un corector exceptional al urii de sine si al urii de altul, dar pentru a ierta avem nevoie sa ne amintim, sa fim constienti, sa acceptam ca n-am iertat inca. Relatiile dificile de viata ne arata ca n-am iertat si nu ne-am iertat pe noi insine pentru pacatul de a nu iubi si credinta ca n-am fost iubiti. In cazul tiparelor inconstiente, a fi constienti de sentimentele noastre ascunse, dureroase este primul pas catre vindecare, iar relatiile dificile ne spun limpede cat este de profunda perceptia noastra ca nu iubim si nu suntem iubiti. A ierta este pasul urmator, dar cei mai multi dintre noi am vrea sa iertam si nu stim cum sa facem asta. Vom vorbi luni despre motivele pentru care nu iertam si despre cum o putem face asa incat sa ne eliberam de resentimente si sa putem iubi, dar si sa credem ca meritam sa fim iubiti.
Citește pe Antena3.ro
