Sezon cu analisti

Analisti sunt toti acei oameni care, indeosebi in campaniile electorale, se pricep sa vorbeasca interesant despre absolut orice, dar mai ales despre ce nu conteaza si nu trebuie tinut minte. Cu cat mai patetic se exprima un mic analist al momentului, cu atat mai putine motive avem de a fi atenti la ce spune. Analistii sezonului electoral se pricep sa clarifice chiar si lucrurile care pot fi uitate la fel de bine si daca ar ramane confuze.

In principal, analistii creeaza curente de opinie. Ca si curentul de la o fereastra deschisa, cand si unde nu trebuie, cel de opinie iti da dureri de cap, iar daca vrei sa intelegi de la ce ti se trage, nu-i nici un analist pe aproape.

Si e normal sa nu fie, deoarece tot ce considera analistii ca e valabil pentru intreaga societate, nu-i neaparat valabil si pentru fiecare cetatean in parte. Aici e diferenta dintre un ghicitor politic si un medic diagnostician. Cand medicul spune "avem probleme", intelegi ca numai tu ai probleme. Cand analistul vorbeste de problemele momentului, ascultatorul e convins ca acestea ii privesc numai pe altii. Nimeni nu se simte nominalizat prin diagnosticele, bune sau proaste, ale analistilor de sezon.

Cei mai norocosi analisti ajung faimosi pentru o enormitate si mult mai rar pentru o vorba desteapta. Cu exceptia lui Brucan, care e inca evocat de multa lume, desi nimeni nu stie daca ce a spus el in 1990 e o nerozie sau un lucru de luat in seama.

In preajma alegerilor, fiecare familie are propriul sau analist, iar o multime de case, chiar doi sau trei. De fapt, fiecare roman simte acut obligatia de a fi, din patru in patru ani, analist. Suntem tara cu cei mai multi analisti pe cap de locuitor. Locul fontei, al otelului si al metrilor patrati de panzeturi pe cap de roman l-au luat analistii de toate varstele, profesiile si orientarile politice.

Oamenii normali se tin cu indoieli, analistii numai cu convingeri. Micul analist roman, intocmai celor sacralizati printr-un infinit de aparitii la televiziune, stie sa rezolve problemele omenirii, se pricepe binisor la acelea ale continentului, e expert in chestiunea evreiasca si are rezolvari la toate grijile mari ale Romaniei. Unde ii vine lui mai greu, e la problemele propriei familii. Dar si aici stie ce-i de facut. De familia sa trebuie sa se ocupe guvernul si Uniunea Europeana.

Nu e deloc greu sa devii analist politic. Cartile de genul "Cum sa devii compozitor in numai zece lectii" sau "Cum sa devii chirurg in doar douazeci de lectii" ne fac sa gandim ca ar fi necesare si niste manuale ori un curs scurt pentru micii analisti de sezon. Daca marii analisti ai alegerilor au reusit sa fie ascultati, fara sa fi urmat alte cursuri, in afara celor de Socialism stiintific, ar fi exagerat sa le cerem omologilor mici sa se puna cu burta pe carte. Si ar fi exagerat, deoarece analistii, mici sau mari, mai ales cand sunt romani, nu ajung, ci se nasc analisti.