Sezon urât de secerat valori

Am crezut o vreme că haosul din socie­tatea românească e o întâmplare care, aşa cum a apărut, aşa va trebui să şi dispară. Mă simt descurajat să constat că haosul sporeşte. Au plecat mulţi români din ţară, ca să scape de sărăcie şi să-şi pună copiii la adăpost de provocările viitorului. Opi­nia publică privea cu satisfacţie aportul românilor din Spania şi Italia la bugetul naţional, dar con­se­cin­ţele negative au apărut şi ele curând. Criza mondială a început să îngusteze şansa celor plecaţi. Totuşi, ar fi trebuit să începem să simţim nevoia, aici în ţară, de forţă de muncă reală, calificată!

Medicii care au părăsit România şi-au găsit soluţii de viaţă pe acolo, pe unde i-a purtat norocul. România a rămas în schimb orfană de mulţi medici ai ei. Am intervenit în mod re­pe­tat, acum câţiva ani în Senat, în apărarea me­di­cilor rămaşi în ţară şi persecutaţi din motive politice. O liberală ajunsă la condu­cerea unui mare spital din Craiova şi al cărei nume memoria mea îl refuză şi-a bătut joc de strălucitul neurochirurg prof. dr Alex Ca­me­niţă, pe care l-a dat afară, că aşa i s-au sculat dânsei co­lin­dă­torii. Pe distanţa Bucureşti-Timişoara, dr Ca­me­ni­ţă era singurul neuro­chi­rurg de referinţă. Justiţia i-a dat dreptate me­di­cu­lui şi i-a repus în drepturi pe el şi pe alţi medici aflaţi în ace­eaşi situaţie de persecuţie po­litică. Toţi calan­giii pitiţi în penumbra partidelor au lovit cu ne­ru­şinare în scara valorilor din acest domeniu de vârf al vieţii. Dar vinovaţii de umilinţele şi nedreptăţile pe care le-am arătat cu sâr­gu­inţă şi judecătorii au acţionat cu onestitate şi curaj n-au păţit nimic. Mă tem că în România distrugerea valorilor ajunge un merit.

La începutul anilor '90, tot felul de nepu­tin­­cioşi profesional l-au atacat până la des­fiin­ţa­rea fizică pe prof. dr Dorin Haciotă, pe mo­ti­vul că el, ca doctor, nu l-a omorât pe N. Ceau­şes­cu, de a cărui sănătate se ocupa. Există undeva în logica şi-n morala meseriei de medic dreptul ca el să-şi asasineze pacientul, pentru nişte ra­ţi­u­ni politice, ca să belească dictatura? Campania împotriva doctorului Haciotă s-a încheiat previzibil: marele meseriaş a murit. O emoţie de câteva zile a prefaţat bulboana care s-a închis şi asupra acestui profesionist ireproşabil.

În momentul în care scriu aceste rânduri mă aflu în zona de timidă, dar îmbucurătoare speranţă de unire a tuturor românilor, Chi­şi­nău - Iaşi. Voi reveni asupra acestui su­bi­ect cu adevărat istoric: numele lui Grigore Vi­e­ru girează punţile de spirit de peste Prut. La gra­niţa în evaporare dintre cele două ţări ro­mâne domneşte o răzbunătoare senzaţie de li­ber­tate şi de regăsire. Dar ce aflu eu, telefonic, de la Bucureşti? Vestea urâtă că în partea de ţară pe care tocmai o părăsisem, pentru a participa la aceste sărbători, este în curs un nou vârf de se­zon oribil: sezonul de secerat valori. Şi că o no­uă victimă, din medicină, se pre­gă­teş­te să fie nedreptăţită. Nu se ştie cine, nu se ştie din ce pricini, nu se ştie la îndemnul şi sub oblă­du­i­rea cui, conducerea Institutului Na­ţi­o­nal de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice "N. Pa­u­lescu" din Bucureşti a hotărât să-l dea afară pe acad. prof. dr Constantin Ionescu-Târ­go­viş­te. Nu am detalii, dar le aştept, pentru a le face publice.

Esenţa rămâne aceeaşi: nu suportăm valorile. Dr Târgovişte nu e un începător care tro­păie prin cabinetele de decizie, ca să obţină o favoare, un serviciu, un ciubuc. Pe de altă parte, deşi are 70 de ani, C. Ionescu-Târgovişte are o vitalitate excepţională, lucrând, fără odihnă, atât asupra bolnavilor, cât şi în cercetare şi învăţământ. Cred amărâţii lui tirani că pot face mai mult decât el pentru meseria pe care el o practică superlativ de o jumătate de veac? În seama cui lăsăm bolnavii? Care e câştigul ştiinţific şi social al acestei aberaţii nenorocite?

Este perioada istorică în care au loc tot felul de răzbunări politice, dincolo de cercul, tolerat ca atare, al politicienilor propriu-zişi. Se dau afară ei între ei? Până la urmă, ei se ceartă, ei se împacă. Dar de ce trebuie sacrificate valorile profesionale? Se pare că noul manager al institutului este pesedist. Cu atât mai urât gestul său! Ce-ar zice el însă, dacă răzbunările pe­de­list­e l-ar cuprinde şi pe el şi i-ar rămâne pe viaţă această pată că a lovit fără pic de respect faţă de valori, în numele, renumele şi poate chiar în viaţa doctorului C. Ionescu-Târgovişte şi el ar fi dat, tot politic, afară? Haotizarea spitalelor, persecutarea şi izgonirea medicilor români, lăsarea de izbelişte a ţării reprezintă nenorociri tot atât de mari ca un război. Chiar nu interesează pe nimeni oprirea acestei ghe­rile împotriva valorilor?