Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Zilele trecute ma aflam la New York, la Adunarea Generala a Clubului de la Madrid, unde am discutat despre "Tehnologia digitala pentru democratia secolului XXI". Au fost interventii importante dintre care cele ale presedintelui Bill Clinton si actualului primar al New York-ului, Michael Bloomerg, au aratat din nou ca ceea ce conteaza e o guvernare care functioneaza.
Traim intr-o lume in care peste 800 de milioane de oameni isi organizeaza viata cu Facebook, foarte multi si-o coordoneaza cu Twitter si vorbesc intregii lumi cu YouTube, intr-o lume in care oameni obisnuiti compun Wikipedia, cea mai cuprinzatoare enciclopedie globala de o calitate tot mai buna.
Nu mai e posibil sa guvernam in afara acestor realitati. Nu mai e posibila guvernarea inchisa in birouri neaerisite (mental). Totul trimite la o guvernare deschisa, adica la o guvernare care accepta raspunderea in orice moment, promoveaza transparenta, combate coruptia si motiveaza participarea cetatenilor.
Noi, departe de transparenta si aproape de coruptie, n-am trait o tranzitie cat mai ales o agonie a unui sistem de guvernare hiper-politizat si incapabil sa duca la bun sfarsit vreuna din reformele esentiale incepute: proprietate, educatie, sanatate, pensii. Intrebarea e nu ce am facut noi in rastimpul celor 22 de ani, ci ce a facut acest rastimp din noi. Agonia a intrat in faza deliranta, cand sensul statului a fost deturnat catre interesul propriu al conducerii politice a tarii. Un alt guvern nu ar fi fost acum in incapacitate de crestere economica, amenintat zi de zi precum elevii din clase primare de catre elevii din liceu. Multe din discutiile pe care le-am purtat ma conduc la ideea ca fara constrangerile Uniunii Europene si monitorizarea FMI probabil ca reformele importante si dificile de care avem atata nevoie nu ar fi posibile. De ce? Pentru ca ele sunt asociate cu asteptarile pietelor financiare si investitorilor, iar fara acestea economia Romaniei nu se poate relansa. fitim, cu aproximatie (caci guvernarea a vrut permanent sa ascunda realitatea), unde ne aflam dar acum e important sa ne lamurim unde ne-am duce. Opozitia actuala trebuie sa fie pregatita sa-si asume decizii critice, sa le propuna limpede si hotarat pentru a inspira incredere romanilor. Numai in felul acesta sacrificiile impuse in ultimii doi ani ar putea conduce la un rezultat mai favorabil, in principal restabilirea increderii investitorilor si creditorilor. Mesajul cel mare ar putea fi: pentru noi Romania e mai presus de orice! Altfel, ne trezim ca cel mai rau lucru este sa obtii ceea ce ti-ai dorit. Vorba romanului pacalit: "Am fost un dobitoc".
Tot la New York mai sufeream inca o data pentru ca Columna lui Traian nu este cunoscuta pentru ceea ce a fost ridicata – victoria greu obtinuta de romani in campaniile de cucerire a Daciei – ci pentru ceea ce este recunoscuta, adica arta triumfala care arata stapanirea spatiului si spectacolului, de la care s-a inspirat apoi intreaga lume. La fel, chiar mai nedrept, Brancusi, "geniul universal de la care incepe sculptura moderna, eliberata de formele obosite ale clasicismului", nu e romanul-oltean, ci geniul Frantei, de origine romana. In Romania, inteligenta nu e un aliat al progresului ci, mai ales, al smecheriei.
La aparitia primelor tramvaie electrice in Chicago un ziarist constata ca vazute din afara parea ca merg cu o viteza ametitoare (13 km/ora!!!) in timp ce din interior parea ca abia se taraie. La fel e cu Romania in UE. Din interior nu se vede mai nimic. Asteptam guvernarea vitezei pe sine. Adica repede si cu tinta.
