Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Până şi în basmele care ne-au mângâiat copilăria calul apare ca prietenul cel mai loial al vitejilor, al lui Făt- Frumos, totdeauna armăsarul contribuie la victoria binelui asupra forţelor întunecate.
Legătura de suflet dintre acest animal elegant, devotat i-a urmărit pe actorii noştri, care nu au putut să uite galopul armăsarilor în şaua cărora turnau filme de succes. Florin Piersic filma în fiecare zi în Maramureş scenele din „Haiducul Pintea”, pleca în zori cu avionul încărcat cu presă, iar după-amiază revenea în Bucureşti pentru a juca la Teatrul Naţional. A cerut să-i fie adus la aeroport calul şi trecea prin Baia Mare cu straiele de haiduc, în şaua armăsarului mâncând la stop smântână cu corn maramureşean.
Îi era tare drag calul care jucase cu el şi în Mărgelatu, a trecut însă vremea, şi armăsarul a fost pensionat şi dus la nişte grajduri în Sâmbăta. S-a dus Piersic să-l viziteze pe calul bătrân, l-a simţit calul de cum s-a deschis poarta şi a început să necheze fericit, iar când Florin a ajuns lângă el, armăsarul îl mângâia cu capul şi lăcrima.
Teribile versurile poetului din Gorj, Spiridon Popescu, pe care Piersic le recită cu inima. „Doamne, dacă-mi eşti prieten, cum te lauzi la toţi sfinţii, dă-i în scris poruncă morţii să-mi ia calul, nu părinţii. Doamne, dacă-mi eşti prieten, n-asculta de toţi zurlii, dă-i în scris poruncă morţii să-mi ia calul, nu părinţii.
Doamne, dacă-mi eşti prieten, cum susţii în gura mare, moaie-ţi tocul în cerneală şi-nainte de culcare dă-i în scris poruncă morţii când şi-o ascuţi pumnalul, să-l înfigă-n mine, Doamne, şi să lase-n viaţă calul”.
Citește pe Antena3.ro
