Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu trebuie cine ştie ce analize pentru a concluziona că mişcările sindicale împotriva Legii unitare de salarizare în sectorul bugetar sau împotriva concediului forţat fără plată de 10 zile nu folosesc la nimic. În mod evident, după aceste mişcări, la fel ca înainte, nu vor exista bani pentru a se evita concediul forţat sau aplicarea Legii salarizării unitare, care, dincolo de eliminarea unor inechităţi flagrante, vizează de fapt şi de fapt limitarea salariilor în sectorul bugetar pentru a aduce treptat cheltuielile cu salariile din acest sector la 7% din PIB în 2015, faţă de fabuloasa pondere de 9,5% din PIB în momentul de faţă. Dimpotrivă, pierderile antrenate de greve urmează a reduce şi mai mult disponibilităţile de bani, făcând şi mai acută necesitatea restrângerilor salariale respective.
Nici dacă, în urma protestelor, autorităţile dau curs menţionatelor revendicări salariale, tot nu se rezolvă nimic. Ba, lucrurile se complică şi mai rău. Căci, pentru a acoperi financiar revendicările respective, statul se va împrumuta şi mai mult, ceea ce va spori nota de plată şi va face ulterior şi mai grele şi mai dureroase amputările salariale inevitabile.
Din păcate, sindicatele ţintesc greşit. Manifestaţiile sunt inutile nu în sine, ci prin ceea ce revendică. Obiectiv privind lucrurile, salariile bugetarilor nu pot să nu fie reduse. Nişte salarii majorate în anii anteriori, ani de creştere economică, nu mai pot fi păstrate acum, în condiţii de criză. Căci nu mai există din ce! Faptul a fost dovedit clar în sectorul privat, care, în condiţiile crizei, a amputat sever cheltuielile cu forţa de muncă prin scăderi de salarii, prin reduceri de program de lucru sau prin disponibilizări (care au afectat până acum peste 200.000 de oameni). Nu se poate ca totul să se prăbuşească în jur şi salariile la stat să rămână la fel!
Problema nu este însă asta. Le place sau nu, bugetarii trebuie să accepte aceste ajustări. Care sunt obiective. Autorităţile îndeamnă înţelegerea acestui fapt - ceea ce este necesar! -, dar, în mod insidios şi demagogic, o fac în numele "solidarităţii sociale", mutând problema pe un tărâm extrem de alunecos şi periculos chiar pentru ele. Din motive pe care nu le cunoaştem, sindicatele nici nu se gândesc să profite însă de pe urma acestui lucru, lăsând totul să se desfăşoare astfel încât să nu se schimbe de fapt nimic.
Marile frustrări şi inechităţi sociale ale vremurilor actuale, uriaşa şi sfidătoarea polarizare a bogăţiei nu provin nici din sistemul de salarizare, nici din aproprierea capitalistă în sine şi nici din diferenţierile de performanţă economică, ci din furt. Marile şi frustrantele averi ale unora nu s-au făcut nici din salarii disproporţionate şi nici din profituri realizate ca urmare a unor abilităţi manageriale remarcabile, ci din furt. Şi anume, din furt de avut public şi ban public. Din cauza enormelor furturi, şi salariile sunt mici, şi investiţiile sunt mici! Şi, fără investiţii, salariile vor fi şi în viitor mici, oricât vor striga sindicatele. Ţinta sindicatelor este greşită. Problema pe care s-ar cuveni s-o ridice în protestele lor este nu "jos guvernul", ci "jos hoţia", nu "sus salariile", ci "sus investiţiile"!
Fără să-şi dea seama, autorităţile îi îndreaptă pe sindicalişti spre adevărata ţintă. Cerând oamenilor solidaritate, autorităţile îi împing, fără să vrea, pe aceştia să-şi pună întrebarea legitimă: solidaritate pentru ce şi solidaritate cu cine? Solidaritate în acceptarea reducerii salariilor, pentru ca alţii să poată fura în continuare?! Degeaba îşi reduc demnitarii salariile cu 20%, când lasă porţile deschise în continuare pentru furturi din avutul şi banul public, precum şi fonduri la dispoziţie în buget pentru aşa ceva! Solidaritate cu cine: cu hoţii, cu derbedeii?! Ştiu bine sindicatele pe unde se scurge banul public la dispoziţia diferiţilor "băieţi deştepţi" care fac pe marii şi prosperii oameni de afaceri.
De ce nu cer sindicatele în demonstraţii publice intervenţia urgentă a organelor judiciare în achiziţiile publice, cel mai important canal de furt din banul public, de ce nu cer sindicatele interzicerea pur şi simplu a folosirii fondurilor bugetare pentru reclamă, imagine, promovare, consultanţă şi alte asemenea, al doilea mare canal de scurgere de ban public spre buzunare care se fac doldora nu din salarii şi nici din profituri de tip cu adevărat capitalist?!
Citește pe Antena3.ro
