Soluţia Turciei pentru pensia militarilor

În Turcia, Armata este privită cu respect, aceasta fiind şi instituţia-cheie în dezvoltarea acestei ţări. Militarii nu sunt consideraţi doar nişte lipitori pe spatele restului contribuabililor şi aceasta dintr-un motiv cât se poate de pragmatic. Cadrele militare au adus în ultimii 40 de ani prosperitate şi au creat zeci de mii de locuri de muncă în Turcia. La propriu.

Aceasta fiindcă în 1961 s-a înfiinţat, printr-o lege votată în Parlament, Fondul Oyak. În societatea respectivă au fost înscrise automat toate cadrele Armatei, care au început să cotizeze la aceasta, din salariul lor, un anumit procent: ofiţerii şi subofiţerii câte 10%, iar salariaţii civili 5%.

Oyak a fost de la început o alternativă la Casa de pensii gestionată de stat pentru protecţia socială a cadrelor Armatei. La ieşirea la pensie, cei care au făcut parte din Oyak primesc întreaga sumă cu care au contribuit la Fond, la care se adaugă dobânzile rezultate pe întreaga perioadă de cotizare, precum şi partea cuvenită din profitul pe care Oyak îl realizează în fiecare an.

Există şi varianta ca acei militari odată ieşiţi în rezervă să nu îşi retragă banii, în acest caz ei primind o sumă lunară, ca un salariu în sine. Pe lângă ajutorul de pensie, care este de cel puţin 20 de ori suma ultimului salariu, membrii Oyak au diferite beneficii şi pe timpul carierei militare. Astfel, fiecare militar are dreptul, o singură dată, la un credit pentru cumpărarea unei locuinţe personale, cu o dobândă mult mai mică decât cea practicată pe piaţa liberă.

Se mai acordă şi credite pentru construirea unei locuinţe prin firma de construcţii pe care Oyak o deţine, tot cu dobândă preferenţială. În acelaşi timp, se pot acorda şi împrumuturi pentru nevoi personale cu acelaşi regim de dobândă în care rambursarea se face între 12 şi 36 de rate.

De asemenea, se atribuie ajutor de invaliditate şi ajutor de deces. Aceste ajutoare sunt suplimentare faţă de cele suportate de la bugetul de stat. Este de reţinut că, în cazul în care un militar membru al Oyak moare, toate datoriile pe care le are sunt preluate de Fond.

Cotizaţiile militarilor adunate de Oyak au fost folosite încă din 1961 pentru investiţii în economia naţională a Turciei, într-o gamă foarte largă de ramuri industriale. Astăzi, Oyak este în topul investitorilor în statul turc şi are participaţii la bănci, la firme de servicii financiare, la societăţi din industria de construcţii şi din cea a telecomunicaţiilor, la mari fabrici de ciment, la companii de turism şi din domeniul petrolier, la uzine de îngrăşăminte chimice etc. De pildă, se poate spune că Oyak a făcut posibil ca în Turcia să se asambleze autoturisme Renault.

Pornindu-se de la modelul Oyak şi înfiinţându-se un astfel de Fond, statul român, pe lângă militari, ar avea de câştigat enorm. Într-o Corporaţie de genul Oyak modelul românesc ar putea să adune şi poliţiştii, jandarmii, pompierii şi ofiţerii de informaţii. Mai mult, modelul românesc ar viza şi atragerea militarilor angajaţi pe bază de contract şi a pensionarilor militari.

Corporaţia aceasta ar creşte prestanţa uniformei în România, dar, foarte important, ar consolida capitalul românesc. În acest fel, nu şi-ar mai permite nimeni să-i umilească pe oamenii în uniformă, pentru că părerea şi banii lor chiar ar conta.