Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Epuizând stocul de acuze aberante prin care el şi ciracii lui au tot încercat să transfere asupra USL dezastrul economic şi social provocat de regimul băsist şi fiind nevoit să recunoască faptul că PDL, inclusiv cu masca încropelii botezate ARD, nu are nici o şansă dacă ar fi alegeri corecte şi democratice, Traian Băsescu a lansat luni seara câteva diversiuni grosolane. În speranţa că va izbuti în ultimă clipă să deruteze electoratul mai puţin informat, deci influenţabil.
Mai întâi, a reiterat intenţia sa de a nu-l desemna pe Victor Ponta ca premier din partea câştigătorului indubitabil al scutinului, USL. A pedalat pe ideea că el va chema la consultări partidele, deci, pe rând, formaţiunile politice. Or, PSD, PNL şi PC nu candidează separat, ci se află pe buletine sub sigla unică, USL, alianţă electtorală înscrisă ca atare la Tribunal, spre deosebire de ARD. Care e parşivenia? Prin abuz, Băsescu e în stare să susţină că nici unul din cele trei partide nu a înregistrat separat voturi, spre deosebire de PDL-ul său, căruia ar fi capabil să-i dea mandatul! Este, desigur, o variantă pe care doar minţile încinse şi disperate de la Cotroceni ar putea să o trateze cu seriozitate. Dar e o variantă care ar arunca ţara în haos, ar declanşa o gravă criză politică, iar suspendarea rapidă a lui Băsescu, imediat după constituirea noului Parlament ar fi singura soluţie.
Nemulţumit cu această fantasmagorie, pe care nu a anunţat-o încă direct, ci a insinuat-o, Băsescu a mai recurs la nişte acte de siluire a statului de drept. A anunţat că, şi dacă ar fi votat de Parlament, nici un ministru care are dosar penal nu va fi confirmat de el, prin decret prezidenţial. La DNA şi la Parchetul General s-a lucrat cu mult spor, deschizându-se dosare multor adversari ai PDL şi ai lui Băsescu. Între aceştia, Liviu Dragnea şi Relu Fenechiu, posibili titulari de portofolii din partea USL. Faptul că deschiderea unui dosar penal, demers facil şi pasibil de făcătură politică, nu înseamnă nimic, faptul că până la o sentinţă judecătorească definitivă şi executorie, cei vizaţi se bucură de prezumţia de nevinovăţie şi de toate drepturile civile nu înseamnă nimic pentru Băsescu: instanţa supremă în România sa sunt procurorii lui Morar, nu judecătorii. Mai mult, brutal antidemocratic, îndeamnă alegătorii ca nu cumva să voteze vreun candidat peste care procurorii săi dragi au vărsat un lighean de lături. Cu aceeaşi uşurinţă interesată Băsescu forţează nota şi în privinţa aşa-zisei incompatibilităţi a unor miniştri, pentru simplul motiv că aşa crede ANI, instituţie care nu-i o instanţă judecătorească şi care nu are dreptul la decizii executorii privind cariera unor demnitari, drept care revine doar justiţiei.
În tot acest vălmăşag de interpretări fanteziste sau abuzive ale Constituţiei şi legilor ţării, Traian Băsescu uită că exemplul cel mai izbitor este el însuşi. Constituţia României zice că republica are în frunte un preşedinte. Nu un preşedinte-inculpat, aflat sub protecţia CCR şi a Parchetului şi asupra căruia atârnă un greu dosar, Flota, care, potrivit principiilor sale, l-ar fi făcut din capul locului incompatibil cu ocuparea, de opt ani încoace, a fotoliului de la Cotroceni. De unde a stors prerogative în virtutea cărora s-a amestecat în treburile justiţiei. Ţipând apoi, împreună cu Monica Macovei şi alţi ţârcovnici, că nu ei, ci "ceilalţi" confiscă justiţia, fac presiuni asupra magistraţilor şi încalcă normele elementare ale demoocraţiei, ale statului de drept.
