x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Statul hau-hau

0
Autor: Ionuț Bălan 13 Mai 2021 - 07:30
Statul hau-hau


În editorialul  „Statul bau-bau” discutam de entitatea care pretinde monopolul asupra violenţei legitime. Dar m-am înşelat, nu avem un stat bau-bau, ce substituie încrederea cu frica, ci unul hau-hau, care apelează la propagandă. Diferenţa între bau-bau şi hau-hau e că cel de-al doilea stat are nevoie de alegeri şi de un „corp de balet” televizat, ce lucrează pe partea emoţională. Adică, nu de dezbatere de idei şi presă raţională, care să scrie că se majorează preţurile ca să se mărească încasările fiscale şi astfel se poate declara oricât că nu cresc taxele, e ca şi cum s-ar întâmpla, deşi accizele, puse pe mărfurile cu cerere inelastică, s-au dus în sus.

De fapt, pandemia vine mănuşă statului hau-hau. Cum ar fi fost să se ocupe de etern amânata reformă structurală? Şi-ar fi pierdut brusc entuziasmul şi priceperea? E mai comod să fie abandonate dezideratele de stat capitalist şi economie de piaţă, la care ne căznim să trecem de mai bine de 20 de (bruc)ani? Ştiţi cum se zice: Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi, lasă pe altădată, poate nu mai e necesar!

Ca un rezultat al acestei restructurări economice „soluţionate” prin ignorare am ajuns ca aproape fiecărui salariat să-i corespundă un pensionar. Acesta se vede că n-ar fi doar un stat hau-hau, ci şi unul înţelept. Cu câţi bătrâni cu bărbi albe false are România ar putea inunda piaţa europeană cu exporturi. Ciudat e că atunci când se discută de acest raport pensionari - salariaţi nu se pomeneşte nimic de media UE, ca să nu se vadă că suntem fără egal.

După taxare şi plata contribuţiilor sociale, salariaţii cheltuiesc cam la fel ca pensionarii, ceea ce înseamnă că-i aşa cum scrie în Constituţie, România - fără a mai avea sintagma de socialistă înainte - e un stat social. Când o avea nu era, deoarece unui pensionar îi corespundeau  4 salariaţi, cum trebuie să fie raportul în statele sănătoase.

Sigur că fără ca guvernul să se ocupe de deficitul structural şi economia de piaţă, cu taxe şi contribuţii ce întreţin raportul de 1 la 1 pensionari - salariaţi, gradul de dezordine al sistemului scade. Nu se mai produc evenimente ce au legătură cu pieţele şi cu mâna invizibilă teoretizată de Adam Smith, pentru ca din competiţie şi pe baza urmăririi propriului interes să rezulte bunăstarea. Sistemul pierde entropie, încredere şi sărăcirea ordonată îndreaptă lucrurile spre colectivism: statul comunist.

Oare din acest motiv spun libertarienii că nu au nevoie de stat? Ei oricum n-aveau, mai importanţi sunt ceilalţi, ce se uită spre statul din Constituţie, care socializează incapacitatea de a conduce a politicului.


Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de