Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Oficialii Ministerului Finanţelor Publice (MFP) s-au bătut cu cărămida în piept că emisiunea de titluri de stat în valută de la finele lunii iulie s-a suprasubscris de la 0,4 la 1,21 miliarde de euro. Întrebat dacă e posibil ca MFP să se împrumute din nou în valută, fără să scadă rezervele minime obligatorii (RMO), guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a răspuns sincer: "Nu prea cred". Ba chiar a arătat spre licitaţiile de titluri de stat în lei, acolo unde MFP nu prea reuşeşte să se împrumute, şi a precizat că reacţia pieţei monetare de a nu avea încredere sau de a spera că va obţine dobânzi mai mari de la buget e "absolut normală", întrucât ţine cont de evoluţia inflaţiei.
Dacă adăugăm la cele spuse până acum de Isărescu declaraţia acestuia din luna mai - "deficitul bugetar poate să aibă variaţii, dar dacă îţi atingi ţinta cu arierate ale statului este cea mai proastă soluţie" -, poziţia guvernatorului BNR relevă că MFP ar trebui să se împrumute în monedă naţională, să nu facă arierate şi să plătească dobânda corectă. Şi aici mai apare o problemă: e normal ca RMO să scadă sau să crească în funcţie de serviciul datoriei MFP? Dacă deficitul bugetar se măreşte şi o dată cu el şi riscul de neplată, RMO ar trebui să se micşoreze, ca să fie stimulate băncile să se expună mai mult într-un mediu mai nesigur?
Iar şirul de nedumeriri nu se opreşte la rezervele minime obligatorii. Se spune că mediul privat nu prea obţine credite de la bănci. Bine, dar de ce statul se poate împrumuta? Oare nu este el acela care blochează economia pentru că nu-şi plăteşte furnizorii privaţi şi apoi cei care suferă de pe urma arieratelor statului sunt constrânşi să-şi finanţeze lipsa de lichidităţi la preţ din ce în ce mai mare?! Adică, tocmai cel care lipseşte mediul privat de resurse şi le scumpeşte, pe seama amplificării blocajului, nu plăteşte preţul pieţei. Cel mai prost administrator e premiat, în loc să fie penalizat!
Concluzia e clară: BNR - instituţia care i-a dat statului un deget şi s-a trezit că i-a luat toată mâna - trebuie să restabilească normalitatea. Autoritatea monetară ştie - după cum a declarat chiar şeful său - că fără reducerea RMO, MFP nu prea mai are cum să ia bani, de aceea e necesar să renunţe la a mai scădea rezervele minime obligatorii, pentru a constrânge Trezoreria Statului să-şi asume corect costurile, plătind preţul pieţei. Dacă însă banca centrală îi va facilita din nou MFP să ia bani din RMO va constata că sectorul privat se blochează mai tare, interesul major fiind ca statul să se restructureze şi să lase mediul de afaceri să funcţioneze.
Iar majorarea dobânzii de politică monetară (6,25%) are cam acelaşi efect cu menţinerea neschimbată a nivelului rezervelor minime obligatorii, ceea ce ar face ca MFP să nu ia bani oricând are chef, ci doar atunci când e absolut necesar. În caz contrar, ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, va avea din nou insolenţa să susţină că băncile nu au argumente solide pentru a justifica creşterea substanţială a dobânzilor pe care le cer la licitaţiile de titluri de stat în lei, din moment ce BNR nu a majorat dobânda. De altfel, Băncii Naţionale nu-i rămâne decât să pună în practică ceea ce sugerează guvernatorul BNR, să mărească dobânda-cheie, şi atunci reacţia "absolut normală" a băncilor, de care pomeneşte Isărescu, nu va mai putea fi considerată lipsită de fundament, aşa cum pretinde Vlădescu.
