Aşa-zisele "stenograme" ale lui Vîntu date publicităţii săptămâna trecută nu au, în mod evident, nici o legătură cu dosarul penal în care acesta este cercetat pentru favorizarea infractorului. De fapt, însuşi "mogulul" de la Realitatea pare doar o miză secundară într-o campanie mult mai ambiţioasă, declanşată de Preşedinţie şi instrumentată de Parchet şi de serviciile secrete. Ţintele principale sunt presa şi libertatea cuvântului.
Nu, nu asistăm doar la un război de imagine, la o ofensivă menită să decredibilizeze orice demers jurnalistic incomod pentru putere. Faza asta a fost depăşită. Preşedintele a cam pierdut duelul direct cu presa. Credibilitatea sa s-a prăbuşit la sub 15%, în vreme ce mass-media se bucură de încrederea a 70% din români. Un scor catastrofal pentru "jucătorul" care ani la rând a ignorat criticile şi a evitat întrebările incomode, demonizându-le sursa. În loc de răspunsuri, Traian Băsescu a oferit acuzaţii şi invective la adresa "tonomatelor" şi "mogulilor". A crezut că popularitatea poate ţine la nesfârşit loc de argumente. S-a înşelat şi o ştie. Aşa că a trecut la planul B. La "soluţia finală" în războiul său cu presa.
În scandalul "stenogramelor" sunt multe elemente care riscă să ne distragă atenţia de la esenţial. Putem comenta limbajul frust al mogulului şi megalomania care îl apropie psihologic în mod izbitor de Traian Băsescu. Putem deplânge servilismul şi laşitatea unor jurnalişti care nu au curaj să-i spună patronului că presa nu-i ca lăutăria, unde cine dă banul are dreptul să comande muzica. Sunt teme legitime, dar secundare. Mai important mi se pare că anchetatorii care au trimis instanţei zeci de pagini cu transcrierile unor conversaţii absolut irelevante pentru cauza aflată pe rol au acceptat să devină instrumente de poliţie politică. Să fie vârf de lance în asaltul final împotriva presei. Fiindcă elementul esenţial - "cheia" acestui dosar - se află în timingul operaţiunii. Miza nu e nici fugarul Popa, nici măcar mogulul Vîntu. Ci controversata strategie de apărare naţională care aşteaptă votul final în Parlament şi care include presa printre vulnerabilităţile de care ţara trebuie ferită. Laolaltă cu terorismul şi crima organizată. Odată adoptat, acest document va justifica mobilizarea forţei represive a statului împotriva oricărui jurnalist ostil puterii. Fără să mai fie nevoie de plângeri penale şi mandate judecătoreşti. Nici protestele interne, nici avertismentele internaţionale nu au reuşit să convingă regimul de la Bucureşti să renunţe la acest text aberant. Dimpotrivă, avizul favorabil al Comisiilor de Apărare a fost forţat săptămâna trecută printr-un nou tertip aritmetic dintre cele deja emblematice pentru maşina de vot portocalie. Acum, înainte ca plenul Parlamentului să se pronunţe, opinia publică trebuie convinsă că redacţiile sunt cuiburi infracţionale, organizate pe criterii mafiote.
Citește pe Antena3.ro